I get the feeling you're bored (with me)

Așa cum pățim cu toții, ascult obsesiv de vreo două zile, melodia asta.
E pe repeat.
Și mi se pare din ce în ce mai emoționantă…

Încă-mi zvâcnesc tălpile de la umblat.
Și încă mai am drumuri de parcurs.

Ieri mi-am amintit că pentru o vagă perioadă ai fost prezent în viața mea.
A pornit de la o melodie. Acordurile și poc. Au revenit momente. Intensitate zero, dar uimire totală.
Și nu-mi vine să cred că ai fost și că ai dispărut. Că au fost momente când am crezut că-mi ești suflet pereche. Ce prostie, nu? E o minciună treaba asta cu sufletele. Ori doar o fac pe prostănaca. Nu știu.

Pentru o perioadă am crezut că un soț de rezervă îmi rezolvă problemele emoționale. Dacă nu ne ia nimeni până la 30-33 de ani, ne căsătorim! Ce trist ar fi, nu? Dintr-o disperare absurdă să te legi de un om.

Dacă s-ar da un premiu pentru fofilare, cu siguranță aș lua marele trofeu. Dar măcar e bine de știut că am de la ce mă fofila. Mă așez. Ori s-ar putea să-mi fie puțin dor să țin pe cineva de mână. Ori doar să mă simt în siguranța aia, de doi. Atât de egoistă, dar atât de bună.
Între timp, fac filme. Sau încerc să fac. Trimit CV-uri. Mă înscriu voluntară la workshop-uri. Mă pregătesc de sesiune. Dorm și mai puțin. Beau și mai multă cafea. Fumez, mhm, ocazional… Lucrez. Tânjesc la mare. Poate ajung la TIFF (măcar două zile). Mă pregătesc de nuntă.

osăfiebine.

hugslovepeace
>.<