M-am trezit trasnfigurata pana in maduva oaselor. Ce a ajuns de noi? Ce vom mai fi in amintirea noastra? Incepem sa putem respira si separat. Intotdeauna mi-am dorit sa traiesc o idila de vis, abstracta, absurda, absoluta, nepamanteana. Sa ma topesc la intalnirea lui, sa tremur sub fiecare sarut, sa urlu de dor, sa urasc distanta. Incepem sa ne separam, iubirile pamantene, de orice fel, ma epuizeaza, nu-s …
Empatica pana in adncuri, poate e de vina cartea pe care o citesc .
Obisnuitul, cotidianul, zilele care se scurg fara mila a ajuns sa ne plafoneze. Poate nu suntem chiar asa de puternici. Mi-e teama sa inchid ochii. E intuneric, iar noi doi de spargem in bucatele de cristale pale, galbene si ne imprastiem, separat in 4 zari .
4 Comments
lostinmylife
3 June, 2006 at 5:42 aminca nu ai scris ca NU MAI PLECI???:))))PUP IUBITA
evergreen
1 June, 2006 at 7:13 ammiao…asa se pare
miao
1 June, 2006 at 1:27 amre-unificarea e precedata de separare
miao
1 June, 2006 at 1:26 am:) ba nu e trist . faci pasi inapoi ca sa-ti iei avant :D