O dezamagire nu vine niciodata singura

 Say it right!

In afara starii de haotism si de o durere de cap puternica ziua de azi mi-a demonstrat inca o data cat de pervers este totul. In afara durerii de stomac si a dezamagirilor culese, am ramas cu gustul amar al unei nereusite.

Si sunt undeva la mijloc. Situatie des intalnita. Si citesc nedreptatea, dar, injustificabil, am mainile legate. Nu aleg, nu infrunt, nu ma cert. Am ales tacerea. Am ales sa las viata sa-si urmeze cursul fara interventii. Intentia nu este niciodata pe deplin inteleasa, asa ca s-o lasam moarta si sa-i facem parastas de 6 saptamani.

Herastrau arata bine, dar cel mai mult imi place in Gradina Trandafirilor, in jurul orei 19.00, in miezul primaverii cand te alinta cu miresme placute toate tufele de flori.

Azi mi-am mai cumparat o carte “Dragostea nu moare”, replica lui Maitreyi. Eliade ramane de departe unul dintre autorii mei preferati. Pe el il citesc cu drag in orice perioada a mea. Am gasit si volumul “Plumb”, volum pe care o sa-l iau la primul drum la librarie, de fapt am stat ceva vreme sa ma hotarasc ce sa iau… ma decid greu in asemenea situatii.

Nu-mi mai place nimic. Bucurestiul este groaznic, mai ales Lipscani, zona care-mi era draga odata… o vad cu ochii unui bucurestean sictirit.

Am calcat pe o coaja de banana-gigant si am alunecat. Si tot alunec. E ca o plimbare lunga. Si ma vad cum sunt in picaj. Ma vad de undeva de sus. O sa dau cu nasul de ciment si o sa-mi sparg ochelarii. O sa ma julesc toata. O sa sed cuminte si-o sa astept sa ma ridici.

Mai, am o stare pe care as putea s-o prelungesc intr-un lac secat, plin de mizerii, intr-o salcie jumulita azi in zi de sarbatoare, intr-o floare calcata inadins de trecatorii grabiti sau doar in mine. Ce-a mai ramas? Un gol imens. Am ramas un gol imens. In ochii mei, dar mai ales in ochii vostri, dar stii care este cea mai tragica chestie? Ca am ajuns in nepasare. Ca am ajuns sa ma multumesc sa sed si sa astept. Ca nu simt vina. Ca nu simt nelinisti. Ca am ajuns sa nu-mi mai placa sa lupt.

O dezamagire nu vine niciodata singura…

Sunt trista. Oamenii sunt rai. E greu sa apreciezi, nu?

Si ma uit spre tine. Te zaresc printre chipuri. Te-ai schimbat. Si m-am schimbat si eu…