Cînd mă apucă revolta bat cu piciorul de pămînt de mă doare pînă şi ultima vertebră a coloanei. Mă încrunt, scrîşnesc dinţii şi strîng pumnul pînă îmi intră unghiile în carne.
Uneori mi-e greu să spun despre mine şi tac mîlc. De-aş fi melc m-aş izola zile în şir într-o cochilie cochetă cu pereţi mov şi cu multe lumînărele parfumate aprinse. Atît de multe încît spre finalul izolării să capăt o intoxicaţie de la prea mult parfum de iasomie.
Uneori nu mai tac din gură şi, cum se zice acum, dau din casă te miri ce. Lucruri pe care nici eu nu mi le amintesc. Deschid braţele, gesticulez mult, rîd sau mă întristez, plec capul în pămînt sau din contră arunc bărbia în aer. Aproape că mă sufoc de la cîte cuvinte se plimbă din gîtlej pe limbă. La final respir greoi ca după 100 metri viteză.
Sunt un om cu idei şi idealuri, cu frici şi cu momente de curaj. Mi-e frică de spirite şi de puterile lor ascunse şi de contactul cu lumea reală. Mi-e frică de umbre şi sunete ascuţite şi mi-e frică de oameni. Mi-e frică de înălţime şi de turbulenţe în avion, dar nu mi-e frică de lilieci şi cutremure.
Sunt construită din cîntec şi urlet din parfum de iasomie şi miros greu de iarnă geroasă din flori roşii şi lumină mov din umbre verzi şi bătăi de aripi din plimbări lungi prin parcuri mohorîte şi somn de voie pe o bancă din bere şi tutun.
Mă demontez aproape zilnic şi îmi fac clismă sentimental. Le scot şi le vărs ca să le privesc îngrozită. Sentimentele sunt culori tari sau diafane.
Iubirea nu e roşie. Nu mereu. Şi ura nu e neagră.
Nu am răspunsuri. Nu am nici puteri şi nici baghete nici pălării magice şi nici credinţă suficientă să învăţ să zbor. Nu pot decît să fug la mare şi să îngheţ pe-o plajă pustie. Şi treaba asta să fie aventura vieţii mele.
* şi nici măcar nu ştiu cum să opresc comentariile. halal blogger!
7 Comments
Maria
10 December, 2009 at 9:38 amEu visez să fiu un pinguin care să se adăpostească în marsupiul unui cangur.
pinguinulfurios
10 December, 2009 at 9:22 amNu cauta raspunsuri…pentru ca ai puterea de a fi tu, indiferent de situatie!
P.S: si eu m-am chinut o groaza pana am pus un banner pe blog! Iar cu comentariile….dupa ce editezi un articol Articole – > Add New -> sub articol ai citat, send Trackbacks -Dicutie -> Allow cooments /Allow trackbacks si bifezi si debifezi ce ai tu chef
Andrei S.
10 December, 2009 at 8:37 amFelicitări, ești om, plin de defecte și calități, dar om!
Numai bine.
Vania
10 December, 2009 at 7:10 amControlul asupra comentariilor este vital! Şi, pe wordpress, simplu de realizat.
angela ribus
9 December, 2009 at 2:54 pmPai, si noi cum am mai putea vorbi cu tine?
Mie-mi place in continuare de tine si raman la parerea ca atunci cand esti suparata iti ies niste texte bestiale.
Dar iti doresc sa ai liniste si senin in suflet. Atat cat se poate.
lollitta
9 December, 2009 at 12:28 pmdu-te la editarea postarii si jos de tot ai Allow Comments on this page. deselectioneaza casuta :*
evergreenstory
9 December, 2009 at 1:35 pmnu am. nu gasesc