Întrerup postările despre sarcină, naștere, alăptare, viața de mamă obosită și vreau să vă povestesc despre noua mea mică realizare – Primăria Capitalei a solicitati Telekom să-și strângă cablurile atârnate pe trotuar. Am trimis un mail scurt pe 11 februarie 2021 catre: office@plmb.ro. Nu am atașat poză, am zis doar o frază că sunt cabluri periculoase atârnate pe trotuar pe strada Barbu Mumuleanu nr 18. A durat 3 minute, cu tot cu nervii provocați de capul agățat în cablu (era noapte, împingeam la căruț).
Cei care mă cunosc personal sau mă au pe rețele de socializare știu că sunt un client fidel al petițiilor și sesizărilor către instituțiile noastre dragi si iubite. Și prin dragi de iubite mă refer la nesuferite care ne-au mâncat sufletul și energia.
Eu sunt activă pe tot felul de grupuri, trimit periodic plângeri sau cereri de salubrizare și sun des la poliția locală a sectorului 2. Un sector împuțit plin de cetățeni nesimțiți, dar nesimțiți rău de tot! Nu numai că sunt activă, dar mă și cert cu toți cretinii. Și pe stradă, și pe net. Andrei mi-a zis că până nu mi-o iau peste ceafă nu mă potolesc. Eu cred că nici atunci nu tac din gură.
Că mi-e scârbă de orașul ăsta împuțit, care și-așa cade pe noi și ne sufocă, așa că mă iau de lume pe stradă: strânge căcatu, de ce arunci chiștocu, uite coșul colo. Am făcut cerere mai demult și n-a durat decât șase luni să monteze Supercom un coș pe strada noastră. Tot pe lângă pun tâmpiții.
Mă rog. Nu e doar o postare de laudă. Și poate pentru unii nu înseamnă nimic bătălia mea mică, dar avem putere! Dacă ne-am urni din loc să facem poze și să scriem către instituții, n-ar mai arde toți penalii deșeuri în câmp sau n-ar mai trimite remorci cu gunoaie să le arunce la marginea pădurii.
Bătălia nu se rezumă doar la mașini parcate ca p*la sau la gunoaie, ci și la sate întregi poluate, animale abuzate, construcții care miros a parafe ilegale și tot așa. Avem puterea să îi tragem la răspundere și ei au obligația să răspundă.
Azi strâng un cablu, mâine montează un coș, poimâine îmi plantează un copac în alveolă (o să povestesc și epopeea salcâmilor de pe stradă), săptămâna viitoare curăță parcurile, cealaltă poate montează camere și tot așa. Asta pe partea de instituții.
Pe partea cealaltă, știu că trăim într-o țară unde oamenii sunt în transă. Nu de puține ori am citit sau văzut abuzuri grave în public cu trecători imapsibili, cu nasul în telefoane sau în fular. Da, riscăm să fim bătuți pe stradă și să nu reacționeze nimeni, nici măcar cu un telefon la 112, dar dacă am fi mulți, ei ar fi mai puțini.
Dacă unui nene care nu strânge căcatul câinelui îi zice cineva în fiecare zi timp de o lună de zile să strângă jegul, îl filmează, îi face plângere la poliția locală, dacă nu din bun simț (care e oricum mort din fașă), atunci de gura noastră s-o apuca să strângă. Și asta se aplică în toate cazurile.
Gunoaie pe stradă, mașini parcate aiurea, păstrarea abuzivă a locului de parcare pentru că i-a luat mă-sa la 18 ani bucată de asfalt, lăsat câine să crape de foame, aruncat animale în pădure și tot așa… dacă ne luăm de ei și dacă punem autoritățile la treabă, nu mai fac. De frică, de silă, de mama lor pe gheață. Interesul nostru e să nu mai facă.
Ce vreau să vă conving este să faceți plângeri, să semnați petiții, să donați la asociații care se ocupă de mediu și nu numai, să vă luați de lume pe stradă, să vă faceți mici comunități din prieteni cu care să mergeți să plantați sau să igienizați anumite zone, să vă salvați numerele de telefon și adresele de mail. Durează 5 minute. Și vă ajut eu să compuneți mail.
Și nu vă fie frică, nu vine SRI-ul la ușă, nu vă ține poliția minte, nu vin peste voi mascații că vă exercitați dreptul. Plătiți niște taxe, dacă nu puteți beneficia de o viață într-un oraș civilizat, măcar să-i frecați cu sesizările.
Vă doresc succes, energie și tupeu!
No Comments