We accept the love we think we deserve

Nu știu de ce oamenii se acomodează mai ușor cu nefericirea decât cu fericirea celor din jur. 
N-o să mă învăț niciodată minte. Și cu vârstă îmi pierd îndemânarea să aleg lucrurile noi.
Mi-e mai comod să rămân fidelă unei obsesii cu care m-am obișnuit deja, decât să plec în căutări.
Cele mai dure lovituri sunt alea-n inimă, cică.
Lumea în care trăim suferă mai mult din orgoliu, ăla nu știu unde se găsește.

Îmi spunea maman azi că o vecina se duce la preot și la ghicitoare ca să fie bine pentru fiul ei. Că a mai fost pentru o nepoată și după aia tipa s-a măritat. Acum e bine. I-am spus că e o coincidență. Nu m-aș mira dacă maman s-ar duce la preot ca să mă mărit și eu. Și atunci o să fie tot o coincidență. Dar o înțeleg. Așa trebuie. Așa dictează societatea. O să mă mărit cu un prinț.

Scriu licența. Am ajuns la 30 de pagini și mai am. Mă oxigenez când ies pe balcon. De fumat n-am mai fumat, cică am tenul mai luminos. Am pe dracu, sunt în depresie și mă exprim greu. Mimez uneori buna dispoziție ca să nu fie nevoie să mă explic. Dar undeva acolo în capul bolnav sunt mândră de mine că n-am cedat ispitelor. Dar cedez altora, ca să echilibrez psihozele.

Te iubesc ca om, dar nu te pot iubi ca pe bărbatul vieții mele

Mă învârt printre figuri cunoscute și tânjesc. La asta sunt bună. Fac scenarii scurte și de impact, dar nu le concretizez niciodată. În realitate au repercusiuni grave, în mintea mea sunt doar nesănătoase. Și asta am învățat să accept la mine, în ultima vreme.

Eu nu știu cine sunt, dar știu cine nu sunt

Oamenii mă asigură că există cineva acolo și-o să apară și-o să se schimbe totul. O să mă vindece de tot și o să fie marea poveste de iubire. Nu le tai elanul, dar nu cred în asta, în binele ăsta tămăduitor după ce m-am obișnuit altfel. N-aș recunoaște asta ca fiind bine. Dar probabil că asta e convenția și așa se spune celor care nu-și etalează inelarele. Pe mine nu mă sperie neapărat că rămân singură, gen fără un soț, dar mă sperie gândul că aș putea să rămân singură, fără oameni. Pentru că oricât i-aș respinge, am nevoie de ei să trăiesc.

 E uluitor cum eu văd zei și ceilalți văd oameni

Abia aștept marea de iunie
Mi-aș dori să miroasă a tei tot anul
Cireșe, tone de cireșe
Tatuajul mâinii tale pe omoplatul drept

HugsLovePeace
>.<

Foto