Ne luăm cu viața, cu obiectivele și dorințele, cu berea de număuita sau vinul de vinoîncoa’, cu planurile de vacanța de iarnă și nu băgăm de seamă. Bifăm evenimente, party-uri, TedTalks, conferințe, cafele, cărți de dezvoltare personală, cărți care contestă cărțile de dezvoltare personală și ne simțim plini. Băgăm terapii, psihanalize și constelații să (ne) rezolvăm trecutul. Ne simțim vindecați. Lumea e la degetul mic. Am cucerit-o.
Până când…
Undeva în interior, când se golește corpul de presiunea zilei, când se relaxează mintea, când dispare bruiajul exterior, apare ea ca o migrenă afurisită. Ți-o dă direct în creștet și nu mai contează nici vacanța de iarnă din Alpi, nici pantofii noi din dulap sau succesul profesional. Se anulează toate. Și tu cazi doi metri sub granița supraviețuirii, amuțești în fața ei și te învinuiești de incompetență. Gândurile parazite devin săgeți, eșecurile acceptate cândva devin sfârșitul lumii, intri în loop.
Zaci pe canapea. Cu ochii în tavanul imperfect. Te-ai crezut stăpân pe viață.
Foto: ‘indécis – Soulful – YouTube
No Comments