Nu am niciun as în mânecă, dar mi-am tatuat pe cord inima neagră.
O port oriunde.
Pată ce nu se curăță prea curând.
Anomaliile sufletului mă indispun.
Ce vrei, de fapt, de la mine? Dar eu ce vreau, de fapt, de la tine? Ce vrem unul de la celălalt? Vrem să (ne) iubim sau firile noastre alunecoase nu fac decât să (ne) împingă departe? Ce vezi tu la mine? Vezi ce vrei sau ce este? Și eu, eu oare ce văd? Oare am curajul să te privesc sau doar mă mint frumos? Jocul e primejdios. Presim c-am să blufez până o să pic sub masă. Ce-am să mai râd…
Gust viața. E când amăruie, când dulceagă. Dar tranzițiile sunt prea rapide chiar și pentru mine. Nu (mă) știu și deruta asta mă copleștește. M-am săturat să mă lupt degeaba și să port cu mândrie anomaliile-mi. Am obosit să tind, să tot car armurile după mine. Am obosit să mă oblig să nu mai cred, doar pentru că am devenit (mai) fricoasă. Sunt schimbătoare. Sunt nestatornică. Sunt instabilă. Of, în câte feluri sunt… dar în câte nu-s.
Acum, în acest moment, mă doare sufletul. Îngrozitor de tare. Și sunt foarte departe și aș vrea să fiu aproape. Să te strâng în brațe cu putere. Și să mă repezi, să râzi că-s sentimentalistă. Și eu să-ți repet că te iubesc rău de tot și că o să fie bine, cel mai bine! Să-ți repet că ești ființa în care mă încred cu cea mai mare tărie și din nou să-ți spun că te iubesc mult de tot. Și tu să mă strigi într-un fel ciudat care să mă facă să râd. Și eu să știu că ai înțeles tot.
Am momente când nu mai știu să respir.
Atunci simt cea mai cruntă nevoie să mă țină cineva la piept.
E bine. Mă împac cu mine, deci cu toți cei din jurul meu.
HugsLovePeace
>.<
5 Comments
mastic
20 February, 2011 at 12:54 amNu e asul din maneca, ci fluturii din buzunare, confesionista care transforma orice actor din domeniul infra in boem.
miss s
19 February, 2011 at 8:36 amRox, draga…parca scrii pentru mine, am ramas uimita la postul asta, asta as fi zis si eu …. om fi ceva neamuri?:P:)) telepatie?
Evergreen
19 February, 2011 at 7:15 amLula – pai fugi si opreste-te in bratele cuiva
Cougar – te repeti. nu-i bine.
Cougar
18 February, 2011 at 11:52 pmnoroc că mai comentez eu pe-aici.
Lula
18 February, 2011 at 9:39 pmparca vorbesti despre mine:( doar ca eu acuma nu simt nevoia bratelor cuiva simt nevoia sa fug:D sa evadez sa incep tot nou si bineinteles sa imi iasa si bine:D
as vrea tare mult sa stiu cum reusesc unii sa se priveasca asa cumsunt ei cu adevarat si sa o si recunoasca si sa faca la fel si cu ceilalti,pentru ca de multe ori cum ai spus si tu ne mintim pe noi prima data apoi pe altii:D
o sa copiez postul asta sa mai recitesc uneori cand nu am internetz:D