Unicul motiv pentru care nu vreau sa dau nastere unui bebe este ca, din pur egoism, il condamn la moarte .
Va ajunge, odata si odata sa-mi reproseze faptul ca exista, asa cum am procedat si eu la un moment dat… pe el nu l-am intrebat… chiar daca ar fi rodul iubirii mele…
Iar eu ce sa-i zic ?
“Te-am vrut atat de mult incat… nu m-am gandit niciodata ca te arunc in ghearele mortii.”
” Te-am facut pentru ca te-am iubit si te-am vrut!”
” … asa si? Pe mine m-ai intrebat daca vreau sa fac parte din lumea asta de cacat?” – replici dure aruncate la nervi…
Nu stiu daca as suporta gandul… sa stiu ca el, cel pentru care sunt in stare sa ucid sau sa-mi uit sufletul, va muri …
Si totusi…
E absolut normal…
2 Comments
evergreen
13 January, 2006 at 1:09 amcrede-ma ca si eu m-am gandit la asta , dar oare voi fi capabila sa-l iubesc asa cum l-as iubi pe cel care ar fi din mine ? eu iubesc toti bebe , dar pe al meu l-as urca acolo pe un piedestal si as fi dispusa sa ating absolutul… e trist prin ce trece o viitoare mama …
Adam Duritz
12 January, 2006 at 10:51 amSi eu m-am gandit la asta daca ar fi sa am un bb. Eu am ajuns la concluzia ca daca vreau un bebe, de ce sa nu-l adopt? Nu ma poate acuza, in acest caz de nimic, iar eu stiu ca soarta lui ar fi fost mai rea daca nu eram eu. Egoista pana la capat, draga mea…Cheia succesului, am obsrvat.