– autoportret desenat pe-o coapsă-
*printre rânduri*
Dacă-ți spun că te iubesc, îmi spui să plec
Dacă vreau să plec, mă prinzi de mână
Să mai stau
Dacă nu vreau, mă vrei, dacă te vreau, dispari
Ce-o mai fi însemnând și asta?
Un fel de poezie a trupurilor
Miros a vanilie, miroși a tine
Ne așteaptă nopțile senine
Miros a dor
Clipim și momentul dispare
Timpul n-are răbdare
Bătrânul îmi șoptește disperat să fug
Dar mă încăpățânez și rămân
De-a v-ați ascuns, de-a ne-am pierdut
Șotroane prefăcute-n cioburi
La trei mi-am tatuat trefla pe omoplat
Și n-a durat decât trei secunde
Clipim și fumul ne îmbată pe amândoi
N-am fost și n-o să fim… niciodată doi
hugslovepeace
>.<
7 Comments
creve
20 June, 2011 at 7:59 amO nălucă?
Ada
18 June, 2011 at 4:18 pmfrumos spus, Ben si..ai dreptate! :)
ben
18 June, 2011 at 9:01 amDin cioburi și plumb se fac vitralii, Evergreen. Adună-le…
Ada
18 June, 2011 at 5:29 amsuperbe randuri…si, da! ai putea sa mai lasi trefla cateva secunde..:P
Evergreen
17 June, 2011 at 8:45 pmAlexS – :) hmmmm…
Livium – aș lăsa-o eu și mai mult… dar nu se poate
livium
17 June, 2011 at 8:31 pmimi place trefla…mai las-o trei secunde :)
Alex S
17 June, 2011 at 8:10 pmHmmm… Interesting