Ciorne(le)…

26 spre 27 – fără titlu, cu citate – Kiddo, trebuie să mai treacă 500 de ani până când femeia care se va comporta ca un bărbat nu va mai fi etichetată curvă. Tu trebuie să fii femeie! Să te comporți așa… feminin și parșiv. Orice gest pe care-l faci să nu fie întocmai ăla, ci să aibă subînțelesuri. Tu încă mai ai gesturi copilărești, adică poate nu le-ai trăit când trebuia, dar acum e prea târziu… că ești femeie…
Așa-s eu! Femeia-copil. Și n-am cum să mă dezic de asta… adică nu pot să fiu femme fatale, ar însemna să joc un rol.
Toate jucați un rol!
Mda, ai și tu dreptate, dar nu cred că pot așa. Îmi place să mă joc, dar…
(noapte bună…)

25.12 – îmi intră soarele în ochi și abia mă ridic din pat la ora treisprezece. Au, capul e greu, buzele vineții și zâmbetul tâmp în urma conversației de cu seară… dimineață. Șase-șase gagico! Te voi suna! Poartă-n casă.

25.12 – Getting drunk – Mna, am cinstit și Crăciunul ăsta… Fumai pachetul, băui vinul, mâcai salata de boeuf.

23.12 – Misery is a butterfly – Bună Dimineața la Moș Ajun! Azi e, nu?

Deci io am constatat un lucru. Când mă îndrăgostesc (fără mizeria dramei) cu fluturi cu tot tacâmul sunt cel mai irațional om de pe pământ, poate fi ușor confundat cu prostia crasă. Deci, când mă ia cu fiori, îmi pierd capul cu totul. Și pentru omul ăla aș face tot. Dar tot! Sper să nu-l găsesc pe ăla care să-mi ceară asta. Ah, și noroc că nu mă ține prea mult

20.12 – Sunt întrebată ce fac de rev. Nimic. Mă uit la filme. Aprind instalația la brad și câteva lumânări.
Beau niște vin cu maman. Probabil că voi dormi.

Dar visez la un cadru ideal. Revelion în doi sau două, după caz.
O singură dată, acum vreo șapte ani (cred) am petrecut un revelion în doi, dar eram mică atunci și sufeream de lipsuri așa că m-am bucurat pe jumătate.

Și stând și visând cu ochii deschiși am trăit deja revelionul meu.
Sunt cu tine și afară ninge. Alegem împreună un film și ne uităm la el. La doișpe ciocnim și ne îmbrățișăm.
Trăim o senzație de liniște și familiaritate, fumăm câte o țigară, împărțim lista de dorințe pentru noul an și adormim. Ne iubim frumos și Universul este numai al nostru.

Sau sunt cu prietena mea și ieșim în oraș. Luăm cluburile rând. 12 noaptea ne prinde pe-o masă, undeva. Ne distrăm! Râdem și dansăm! O să fie un an nou genial! Ori doar ne imaginăm asta și stăm în casă, punem un film, bem un vin. În orice caz, anul ăsta a fost unul experimental.

11.12 – From prison to hospital – Am stat între patru pereți. Sufocată. Spitalul mă așteaptă.

D-tox: fructe și legume, apă plată, ceaiuri. D-tox de blog, facebook, messenger – pe perioadă nelimitată (presimt că va fi una scurtă rău).

Ah, știți ce vreau să fac de revul ăsta? Mă duc la gara de nord (pe la unșpe jumate, să zicem). Iau primul tren spre destinație necunoscută. Urc. Caut un compartiment gol, mă așez, îmi pun muzică în căști și sorb niște șampanie la 12 noaptea. Ajung la destinația necunoscută, cobor și mă întorc înapoi la viață.

HugsLovePeace
>.<