Ieșind din sfera patetico-plângăcioasă și ascultând cu urechile pâlnie și țigara între buze, proaspăt mutată în casă nouă, dar pe picior de plecare din spațiul meu, am adunat povețe:
G.: cu cât se îndrăgostea mai mult de mine, cu atât mă enerva mai tare.
(Tru. Depinde pe care parte a baricadei ești)
A.: nu poți pur și simplu să te bucuri?
C.: știu că dacă mă vede că o iau pe alt drum se întoarce la mine și dacă mă întorc o să-și bage picioarele
M.: cel mai bine e să păstrezi tăcerea
LaLa: e doar o chestiune recentă, starea ta e absolut normală. Știam c-o să ajungi iar în punctul ăsta
Mi-am pus căștile și împreună cu Rocco am cutreierat orașul la miezul nopții. Cred că n-am mai simțit de multă vreme o senzație mai pregnantă de libertate. Și da, dragostea nu e menită să îngrădească și da, sunt stupidă în gesturi și gânduri când mă aprind și da, n-o să iasă nimic bun din asta.
Am avut lângă mine oameni frumoși pe care i-a urâțit timpul. Timpul în doi. Am rămas lângă ei și abia dupa alt timp rătăcit le-am revăzut frumusețea. Dar modul meu de a-i privi s-a schimbat.
Am lângă mine oameni frumoși. Încep să-i cunosc. Încep să cred în ei. Și deși ar trebui să păstrez doza de om lovit în cur și scuipat între ochi, mă atașez cu gândul că poate de data asta o să fie altfel.
Nu mă gândesc să-mi trăiesc viața ferindu-mă. Nu-s genul. Prefer să cred că mi-am luat-o suficient de tare încât să nu mai doară la fel. Prefer să cred că aleg bine.
Lăsând deoparte sfera de smiorcăială și dând cu stângul în dreptul într-un clișeu de toată frumusețea: mă bucur că exist. Și ca să ducem miștoul și mai departe. Sufăr, deci exist!
Muahahahaha
HugsLovePeace
>.<
1 Comment
Eva
8 August, 2011 at 10:31 pmTu ai stiut si vei sti mereu cand si cum sa te ridici atunci cand cazi. Ma gandeam ca a trecut foarte mult timp de cand nu am mai facut o plimbare noaptea.