Nu inteleg ce se intampla cu lumea din jur, simt ca nu mai tin pasul, dar as dori sa-mi spuna si mie oamenii din jur, cum se mai combina? In afara de bumble, tinder & all, cum intrati in contact cu alti oameni? In metrou e toata lumea cu capul in ecran. Pe strada nu zambeste nimeni. In supermarket e haos. In trafic nu mai zic. Nu stiu cum mai e in club, n-a iesit mamaie, dar presupun ca nu se mai baga nimeni in seama cu nimeni.
Ce s-a intamplat cu omenirea?
Eu m-am maritat pe tinder, dar am avut my fair share of agatat in club, autobuz si chiar in trafic i-am dat o carte de vizita unui baiat cu care m-am si combinat. Acum mi se pare ca sunt ziduri ridicate foarte sus, totul a devenit o jignire intr-un fel sau altul, nu se mai baga nimeni in seama cu nimeni de rusine, de frica sa nu fie filmat si pus pe net ca e agresor sau agresoare, nu mai face nimeni primul pas ca sa nu para disperat.
Si sunt tot felul de concepte: love bombing, ghosting, benching, gaslighting. Nu mai tin pasul si cred ca e normal ca sunt cu un singur om de 11 ani. Dar am prieteni. Am si eu niste internet. Si ma inspaimanta ce vad. Si asta pentru ca oamenii vor relatii, vor sa fie cu cineva, vor sa se tina de mana si sa se pupe si sa binge un serial. Mai ales cand toata lumea din jur e combinata, maritata, face copii.
Deci cum se mai combina lumea?
Unde a disparut curajul? Sau ce s-a intamplat, in ce s-a transformat? Oamenii nu mai interactioneaza. Nu-si mai zambesc. Nu se mai cauta. Nu se mai plac. Ce se intampla?
Nu zice nimeni sa fii badaran, ca daca ai zambit si intrebat si nu s-a legat nimic, mergi mai departe, n-o iei personal. Dar nu mai are loc primul pas – ala sa vrei sa vorbesti cu cineva. Cum? Cand nimeni nu se mai uita la nimeni. Efectiv, lumea e bagata 1000% in ecran, imi vine sa tai internetul la nivel global. Si inteleg ca iti da dopamina sau ce mama naibii primim cand ne uitam la tiktokuri si reels, dar ne-am deconectat de lumea din jur si ne-am conectat la lumea altora. Si suferim. E clar ca e o suferinta generala ca nu stim sa ne comportam, mai ales noi astia din generatii mai vechi. Desi nu stiu daca e mai usor pentru gen z.
Nu stiu daca tanjim la imposibil. Daca ne-a vrajit internetul atat de tare si ne-a stricat. Sau daca ne mintim ca e ok cum e. Sau daca pur si simplu am renuntat. Dar chiar cred ca oamenii sunt facuti sa se iubeasca, sa traiasca impreuna, sa imbatraneasca. Si chiar cred ca acum avem multe unelte (terapie) sa ne vindecam de ranile din trecut si sa ne bucuram de ce ne ofera viata. Si nu zic doar la cupluri, ci in general… aceasta indisponibilitate emotionala sau de timp a deveni status quo. Si nu e nimeni fericit, de fapt.
PS: eu o sa-l educ pe fiu-miu sa curteze fetele. si sa le caute. sa se bage in seama.
Cu bine,
No Comments