Confesiuni Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Cuvinte despre dimineți mov în patul moale

M-am trezit cu un monolog în timpan. Mi-l șopteam să nu mă audă nimeni. O liniște calmă îmi mângâie fruntea. E lumina care pătrunde printre draperiile trase. E o altă dimineață din restul vieții mele. Mă întorc pe partea cealaltă. Împreunez mâinile. Mă abandonez cu încredere în mâinile Universului.

Am dat prima probă din examenul la master (regie film unatc). Am eșuat cu zâmbetul pe buze. N-am avut așteptări și nici nu o să am. Luni urmează a doua probă. Sunt cel mai liniștit om al planetei și cel mai împăcat.

Am început pregătirile pentru Reykjavik (mulțumesc!). Îmi tresaltă sufletul când mă gândesc. Mă duc singură într-o lume nouă și e un amestesc de senzații. Am citit câte ceva despre orașul ăsta și mi se pare tare. Oraș eco, micuț, cel mai nordic de pe hartă, 5 grade celsius. La orientarea mea în spațiu, aproape absentă, sper să nimeresc hotelul și info pointul. Cică-s numai 5 minute de mers pe jos. Hehe! Nici cu hărțile nu le am, deci e totul pe bază de memorie vizuală.

Ah, o să cânte fostul solist al trupei Can, Damo Suzuki, despre care n-am auzit până acum câteva zile. O să cânte live pe o proiecție a filmului Metropolist, film din 1927 ce aparține lui Fritz Lang.

Gata, m-am entuziasmat iar! Ca să nu mai zic c-o să am emoții când ‘or să proiecteze ”Tati”.  O să am escală în Amsterdam și la întoarcere (8 octombrie) mă gândeam că poate reușesc să vizitez ceva. Am escală vreo șapte ore. Oare am timp? Cine stă în Amsterdam și poate să-mi dea niște informații ori chiar să mă acompanieze vreo două ore prin oraș?

Am primit două Letter of Rejection de la două festivaluri. Prima reacție a fost uau, but why? Apoi am râs. Nu le mai iau personl. Dar apoi a venit o invitație nominală pentru tinere talente. A început Dear Ms. Andrei și mi-a încălzit spiritul. Dacă o să mă aflu printre cei 8 oameni selecționați ar trebui să merg în Elveția în decembrie unde o să cunosc niște oameni importanți din industria publicității. Eh, nu mă văd până acolo, dar parcă am un feeling. Așa cum am avut cu Islanda.

Primesc semne. Sub formă de cifre. Și fiecare mesaj este că se va încheia o etapă din viața mea și începe una nouă, potrivită, bună. Iei!

Încep să lucrez la o emisiune care se va difuza pe un post tv. Nu zic mai multe, dar o să zic la timpul potrivit. Sper să fie urmărită de oamenii-televizor.

Printre picături am început un fel de preproducție pentru scurt metrajul pe care l-am scris în ultima vreme. O să dau de veste când e casting și când o să am nevoie de figurație.

Diseară cântă Leonard Cohen și eu, deși nu-s mare fan, mă las încântată mereu de piesele lui. Așa că dacă aveți vreo invitație și vă lipsește cheful, eu o accept. Și pe 11 vin The Cranberries. Aw! Cam tot așa.

Lumea e blândă cu mine. Mă ghemuiesc în propriile-mi brațe. Se lasă frigul și port șosete groase. Nu tânjesc la nimeni și nimic. Doar uneori mă trezesc cu tine-n gând. Și vorbim câte-n lună și-n stele. Și mergem la film și apoi discutăm. Ne contrazicem. Apoi tu pleci, eu plec. Doar uneori mă mai trezesc cu imaginea ta pe retină, dar probabil a rămas inerția unor luni petrecute-n tine.

E bine.

LoveHugsPeace
>.<

Mulțumesc Ninușkaia pentru logo.

 

 

 

 

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply
    Adriana
    23 September, 2012 at 7:42 am

    :)ioi

  • Reply
    Evergreen
    22 September, 2012 at 9:56 am

    Au! Pai bine ca l-ai gasit

  • Reply
    Radu
    22 September, 2012 at 9:48 am

    Greu gaseste omul locul unde se comenteaza la tine2!
    Ah, bafta! :)

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.