Mai presus de efervescența asta a emoțiilor și dragul pe care ți-l port stă o rațiune care intervine când alunec.
Și asta mă ține departe de pericol. Este o potrivire frumoasă în nepotrivirea noastră, dar tonează în mine senzația că noi doi n-o să fim mai mult decât suntem acum.
Nu o să fim. Suntem ca liniile de tren. Mergem în aceeași direcție, dar fiecare pe filmul lui.
Hai să nu mai vorbim niciodată chestii din astea.
somnul este cea mai profundă formă de a te încrede cuiva. practic te lași inconștient lângă un om.
Caut să mă mut. Caut s-o iau de la un fel de capăt. Caut să nu mă leg. Să rămân a mea. Caut să fiu blândă, onestă și dreaptă cu tine. Caut să facem pace, nu război.
*cu fiecare clipă trecută la distanță de tine, realizez tot mai mult că poate-ți port povești ascunse-n pahare cu vin. e o lipsă plăcută. e o structură așezată a unui haos pe care-l trăiesc de când mă știu. pentru că de când mă știu am avut ”probleme” cu bărbații*
Sunt bine, iar binele e relativ. E o proiecție a unor cuvinte pe care cineva le spune la momentul potrivit.
Să dormim. Separați, pe timpi diferiți, în orașe diferite. Să dormim a uitare.
Foto: favim.com
1 Comment
C.
18 April, 2014 at 8:15 amîncă ceva care să-mi aducă aminte de el, de parcă cele zeci de gânduri, versuri, replici din filme şi pisicile negre nu erau suficiente. să dormim.