Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Despre cum niciodată nu vom ajunge acolo

– ești femeia vieții mele, să mor eu.

– sunt pe dracu să ne ia pe amândoi!

îmi pileam o unghie. stăteam în chiloți în fața lui. și într-o bluză lălâie, de se vedeau toate. mă perindam de colo-colo cu pila care scrâșnea pe unghia mea. cu mișcări abrupte încercam să dau o formă. dar n-am fost niciodată bună la forme.

– eu nu înțeleg de unde atâta încrâncenare într-o ființă așa mică?

– nu-s mică. tu nu vezi că m-am îngrășat?

– nu văd. și oricum te iubesc așa cum ești tu.

– aceste cuvinte mă dor, dar înțeleg intenția complimentului tău.

– eu aș vrea să mă crezi că tu ești. că eu pe tine te vreau. cu tine mă văd. să-mi ții copiii în burtica aia a ta.

se apropie să mă pupe. îi fac vânt. îl dau cu curul de podea. se uită rătăcit la mine. ar mai încerca o dată, dar știe că azi n-are nicio șansă. de fapt știe că n-are deloc, de aia se răsfață. dacă m-aș înfige în el și i-aș zice să facem copilul ăla, să mă ia și să ne așezăm împreună, ar fugi mâncând pământul. așa-s bună de imaginat.

– o să țin copiii bărbatului pe care-l iubesc.

– pf.

– niciun pf. mai lasă-mă, scepticule. ori crezi că-s toți din specia ta de speriați de femei normale?

– adică tu ești normală?

– adică încerc să fiu.

– te etichtezi ca proasta. nu mai bine-mi faci un copil acum?

tac. i-aș da cu piciorul în cap, dar mă abțin. voiam să-i zic că proastă-i mă-sa, dar n-o cunosc. deci nu știu dacă e o chestie de genă. termin de pilit unghia. mai rău i-am făcut. o rod bine. îmi dă sângele. îi întind degetul. îl apropii de buze. se retrage. îi e silă. îi e silă de femeia vieții lui. pf, îmi zic în sinea mea.

– nu mai bine te duci să faci un ceai? se face ora cinci, acum.

***

mă înspăimântă, uneori, golul. apoi îl umplu cu cuvinte înșirate pe-un blog.

 

LoveHugsPeace
>.<

 

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    Evergreen
    1 September, 2012 at 9:54 am

    Mulțumesc V :) Nu mai aștept nimic…

  • Reply
    V
    30 August, 2012 at 9:03 pm

    Golul. Nimic nu-l umple. Nimic altceva decât o învăluire complet neașeptată a sorții. Sau un noroc chior. Nu te aștepta la minuni. Caută-le!

    • Reply
      Evergreen
      30 August, 2012 at 9:04 pm

      Cred că golul ăsta se umple cu iubire. Și probabil o să apară pe neașteptate :)

      • Reply
        V
        30 August, 2012 at 9:29 pm

        Evident.
        Ziceam doar că dacă n-o ai deja, așteaptă-te să nu izvorască treptat de undeva, ci să te pleznească peste conștiință ca o labă de urs. Lucrurile astea nu-s cuantificabile coerent dacă nu te simți destabilizată de forța lor.

        A, și ai zis bine ce-ai zis, să știi. :)

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.