Confesiuni

Despre supereroi, non-eroi şi victime

Nu-mi plac filmele cu supereroi. Nu ştiu dacă să mă identific cu salvatorul sau cu victima…

ERÓU, eroi, s. m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ♦ Ostaș căzut pe câmpul de luptă. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. 3. (În mitologia greco-romană) Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite. – Din fr. héros, lat. heros.

încă o dată

Visez să mă plimb pe munţi, să ies din cort şi să mă îmbrăţişeze un cer spălat de stele. De parcă cineva ar fi aruncat o găleată cu praf magic. De parcă un erou a vrut să-mi lumineze zâmbetul.

Sunt frumoase poveştile cu oamenii salvaţi de alţi oameni. Sunt aşa… ca din film. Se întâmplă rar, devin virale, suspinăm la ele şi ne întoarcem la vieţile noastre. Majoritatea dintre noi nu suntem eroi, suntem fiinţe umane plăpânde, frivole, fragile cu gusturi frugale sau hedoniste. Trăim un trai simplu, tânjim la altul. La poveşti din alea în care ne întâlnim cu Cohen în lift şi face un cântec despre noi.

De cele mai multe ori simţim o plăcere vinovată în a ne simţi victime. Să dăm vina pe cineva pentru ce trăim. Pe viaţă, pe noi, pe ceilalţi, pe gene. Pe orice. Şi să stăm acolo în cercul nostru, uşor claustrofob, dar suficient cât să ne facă să ne simţim în siguranţă. Nu merg citatele cu ieşitul din zona de confort, e frumos să ne emoţionăm la vieţile altora. E mai safe aşa.

Ştiu că sunt mulţi speakeri şi coachi şi figuri inspiraţionale care ne îndeamnă să take action. Dar eu vrau să take a rest fără să mă simt vinovată din cauza asta. Să nu mai am nicio aşteptare de la mine, de la ceilalţi. Să-mi duc traiul într-o suspensie banală fără să mai vreau să marchez sau să însemn ceva pentru lume.

Starry night

Starry night

Şi totuşi, visez. Mult. Imaginaţia mea este incontrolabilă.
Concluzia e că ar trebui să mă mărit cu un nebun alături de care să pornesc în căutarea vieţii. Prin lume. Noi doi. Liberi. Grozavi. Visători.

(sau să accept că viaţa nu se întâmplă printre stele)

Foto

cu bine,

evergreen

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    creve
    20 January, 2014 at 10:20 pm

    Când o să ne oprim din visat o să murim. Dacă nu de tot în parte tot o să murim.

    • Reply
      Evergreen
      21 January, 2014 at 6:46 am

      Apocalipsa viselor.

  • Reply
    mircea
    20 January, 2014 at 7:05 pm

    http://www.youtube.com/watch?v=waldWijiQDs Asta curgea (pe “teava” difuzoarelor) in timp ce citeam ce ai scris deasupra. Poate se potriveste ( referitor la lume, daca era si ironic zambetul, ziceam de socialul uman, marunt, mai mult sau putin iluzionat). P.S. E un offline pe messengerul de yahoo despre nedreptate, daca nu a disparut.

    • Reply
      Evergreen
      20 January, 2014 at 9:14 pm

      Hei… Mircea :) Suna a sfarsitul lumii, muzica asta. Cumva, intr-o pace absurda :)
      *nu am messeger… adica nu-l mai am. si aveam pe evergreen4_21century. da-mi-l daca-l mai ai.

    Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.