Fucking shit! Sună mai bine decît pe romîneşte.
În drum spre casă m-am bocit ca o tută. M-a făcut un om să plîng. Şi dacă-aş fi avut mai mult curaj m-aş fi dus să-l zgudui tare-tare. Să-l prind cu putere de umeri şi să-l zgîlţîi pînă îşi revine din delir.
EU nu pot! Cu asta mă confrunt zilele astea. EU nu pot să fiu o artistă, să fac glume de artistă, să vorbesc/comport/simt/rîd/merg ca o artistă. Nu pot! Eu sunt eu şi atît. Tot ce pot să ofer zace în mine ascuns şi nu la suprafaţă în felul în care-mi prind părul sau în felul în care-mi port blugii.
Am senzaţia că am făcut mai mult decît mi se cuvenea şi am ales peste măsura nasului meu. Acum abia-l ţin la suprafaţă, abia dau din mîini. Abia reuşesc să frîng disperarea. Parcă mă înec cu aer, cu senzaţii.
EU nu am nevroze şi psihoze şi talente evidente. Am crize existenţiale. NU sunt fistichie la haine sau la minte. Nu-s o ciudăţenia a naturii sau a harului. Nu-s! Nu am nimic deosebit, nici mers mai altfel, nici ochi verzi nici nimic.
Şi da. Sună a superficialitate, dar mă îngrozeşte tagma asta în care pătrunzi îndeplinind nişte reguli stricte. Trebuie să fii un artist neînţeles. Păi eu vreau să mă fac înţeleasă, cam asta e ideea.
Azi m-am simţit străină locului, oamenilor, ideii. Îi priveam îngrozită. Aşa o fi în primele zile. Unii vor să iasă în evidenţă, alţii să se piardă în mulţimi. Priveam un om… pe care-l ştiam dinainte să fie student. Şi acum e altfel! E naşpa şi cu aere şi cu glume idioate.
Come on!
Nu vreau să mă schimb! Eu sunt io!
Mă iubesc aşa cum sunt şi da, sunt cîteodată nebună şi sparg geamuri cu pumnii încleştaţi sau plîng ca proasta pe strada din cauza vreunuia şi sufăr ca un cîine dacă mi se pare că a greşit sau că cineva nu mă mai iubeşte.
Io nu vreau să plătesc preţul de a mă pierde pentru a fi plăcută de colegi pentru că nu mă interesează asta. Nici ei şi nici glumele lor tîmpite.
Pe scurt. Prima experienţă Roxana – studentă la regie – cu regia a fost un eşec.
16 Comments
evergreen
10 October, 2009 at 4:16 pmbu-hu-hu :)))
va pup, ma!
bobo
10 October, 2009 at 4:14 pmbu-hu, societatea e naspa, nu pot fi eu insami. presiunea artistica, etc.
get the fuck over it.
ai ales aceasta facultate, lumea este muista, fiecare se crede cel mai talentat, toata lumea are o parere, este un micro-cosmos social, cu totii purtam “masti” in societate, etc.
nu-ti cere nimeni sa te integrezi sa fi prietena cu toata lumea, but you either stop complaining, or waste your life with some other impossible-to-achieve goal.
what makes you think your social anxieties are any different from ours?
pushthebutton
8 October, 2009 at 8:26 pm(puțin) :)
pushthebutton
8 October, 2009 at 8:26 pm(stupide)
pushthebutton
8 October, 2009 at 8:25 pmNu e nicio regulă. Sunt numai niște convenții. De cele mai multe ori studpide. Fiecare se leapădă de cel pu’in trei ori, artist sau nu.
catz
8 October, 2009 at 11:10 ampina nu vedem urmatorul inglourious basterds (drama femenina) din miinile voastre, maestra evergreena, nu va plingeti. astea-s chinurile facerii, durerile creatiei :P
oare la teatrul globe nu s-or fi loat ei si de shakespeare cu inceputul de calvitie si apucaturile rurale? mai putina panica si mai multa cerneala virtuala. hugs! (n-am uitat sa-ti scriu recenzia :D)
lollitta
6 October, 2009 at 6:58 pmraspund si eu cu o filosofie de doi lei: pai artistii sunt unici. daca te dai si tu cu ei si faci la fel unde iti e unicitatea?! cred ca tocmai asta nu inteleg ei. in artist nu pozezi ci esti pur si simplu. dincolo de suprafata, ca nu pe toti ne-a nascut mama sariti ca pe Dali
mtcsol
6 October, 2009 at 6:57 pmSi mie tot “eu sunt io” mi-a placut cel mai mult. Suna mult mai bine decat “eu sunt cel ce sunt”. Concluzia e corecta: decat boem studiat, cel putin pana trece moda, mai bine fii cine esti. E mai frumos asa. Bafta!
dn
6 October, 2009 at 11:33 amBe you! Be red!;)
Ne placi asa cum esti! Cu bune si cu rele!So…come on!
Tomata cu scufita
6 October, 2009 at 6:51 amMaaai, nu dispera. Asa sunt toate inceputurile.
Ramai asa cum esti si cei care nu te accepta asa nu merita sa stea langa tine sau in sufletul tau. Uite, pe persoana asta ai lasat-o sa intre si nu trebuia.
Capul sus si bucura-te ca esti acolo unde ti-ai dorit sa fii.
Cristian Lisandru
5 October, 2009 at 9:07 pm“Nu vreau să mă schimb! Eu sunt io!” – o declaraţie demnă de tot respectul…
Alexa
5 October, 2009 at 8:11 pmAtat iti spun… esti smechera si asta o spun in numele prietenilor nostri! Noi te iubim asa cum esti tu… capu sus si joc di glezni!
angela ribus
5 October, 2009 at 7:58 pmCe draga-mi esti. Sa nu te schimbi.
N-ai de ce.
alina
5 October, 2009 at 6:21 pmnu vezi ca tocmai de asta esti speciala ? ca ai scris ce ai scris … nu vezi ca tocmai naturaletea scoate opere? trebuie sa te cunosti foarte bine ca sa poti vorbi ca un artist (ceea ce tu o faci uneori)… crezi ca cei care se ascund de ei si le e frica sa-si recunoasca propria falsitate si propriile angoase vor putea sa creeze?
Fata lui Beligan , care mi-a placut foarte mult a spus intr-un interviu exact ce spui si tu . La un moment dat a recunoscut ca e un om trist , care trece prin multe depresii dar se lupta cu ele. Daca nu e o prefacuta care spune glume inteligente asta inseamna ca nu ne indragostim de ea? (Sa nu mai zic de Oana Pelea) …
Tu esti ca ele si bravo tie . O lacrima pentru ca te simti coplesit de imensitatea de informatii si de geniul unora valoreaza si o sa iti aduca mai mult decat o gluma izvorata din prostie.
Sper ca nu te-am batut la cap .. te mai citesc si uneori ma enervez ca te subestimezi si te lasi suparata de imbecili ( asa fac si eu :D).
puck
5 October, 2009 at 5:46 pmhaha. tine-te tare. e doar regie din partea lor. fii calma. fii tu. asteapta intai sa vezi daca mintea le merge si la altceva, nu numai la aruncat toale pe ei si aere. se poarta nevrozele printre artisti dintotdeauna, atat doar ca nu e ceva cu care sa te lauzi, ci cu care sa te lupti. si mersi ca esti sanatoasa la cap si da-le cu flit, daca e cazul.
piticugras
5 October, 2009 at 5:21 pmvaleeeu! ce bataie le-ai dat. lasa domne oamenii in pace. tu sa faci treaba bine. auziti la ea… esec.. b-(