Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Doi minus unu

53 kg
8 zile fără nicotină
77 zile fără carne
1200 calorii pe zi
apă plată
suc natural de fructe
muncă multe ore pe zi
lipsă acută a vieții personale
pastile. multe. rețete. au.

uneori aș vrea să te țin de mână. să ieșim în oraș. să dansăm. să ne sărutăm. să mergem împreună acasă. să mă ții în brațe în taxi. să-ți fac mic dejun.să ne uităm la desene animate. să moțăim în pat. până la amiază.

alteori abia aștept să ajung acasă în singurătatea camerei mele. să ocup tot patul, să dorm pe urs, să mă uit la un film. să nu vorbesc, să privesc tavanul în beznă încercând să-i disting texturi.

prietenii mei sunt mai toți în relații. complicate, necomplicate, oamenii au viețile lor. nu-s geloasă, nu mă simt abandonată, că nu am timp de lucruri din astea, însă văzând la ei, parcă aș vrea și eu. însă, parcă n-aș vrea că ultimii ani din viață i-am petrecut în suferință acută din cauză de iubire. sau de lipsa ei. sau din cauză de prostie de-a mea. habar nu am. dar când cineva îți zice să nu te îndrăgostești de el, om căpos ca mine face exact contrariul, cu proasta iluzie că poate nu e totul ca-n viață.

nu mai contează, s-a terminat și asta.

probabil că nu a apărut omul potrivit. nu știu. maman face mișto de mine că am o dita șuvița de păr alb, că se apropie vârsta critică și să-mi găsesc repete pe cineva. mă amuză și enervează deopotrivă. toată graba asta. toată frica asta c-o să rămân singură. dacă așa va fi, așa va fi. nu-i un scenariu prea fericit pentru mine, însă nu intenționez să fac compromisuri aiurea. adică să mă mărit doar pentru că e nasol să dormi singur.

plus că încă aș mai vrea să copilăresc. cumva în non relații, dar care să fie solide. nu știu cum e asta. relații din alea despre care știi că n-au viitor, dar pe care să le trăiesc intens. și plus că m-aș mai distra, că parcă nu a fost suficient. nu că în doi nu ai cum, dar intervin niște chestii. și dispare lipsa confortului de om singur când efectiv ți se cam rupe de tot.

cert e că. uneori vreau să ies în club și să mă pup pe gură. uneori simt nevoia să mă țin de mână. să fac planuri pentru doi. să-mi fac griji pentru cineva. să mă gândesc la cineva. să știu că e cineva acolo care se gândește la mine și mă iubește într-un anume fel. să fac dragoste. să dorm cu capul pe pieptul cuiva.

însă pe chipul meu nu se citește disperarea. ceea ce înseamnă că-s încă în stadiul de om ok.
și dorul ăsta există. în lume. și-s sigură că nu-s singura care-l simte.

love,

 

 

 

You Might Also Like

8 Comments

  • Reply
    Evergreen
    5 February, 2013 at 9:02 pm

    :)

  • Reply
    Edeir
    5 February, 2013 at 2:25 pm

    Niciodata nu e prea tarziu pentru nimeni, nu stii cand dai peste cineva care iti schimba viata.

  • Reply
    gzehrgut
    4 February, 2013 at 3:39 pm

    unu: nu in kilograme se masoara rezultatul dietei. oricum, trebe un cantar special. trebe sa te cantareasca un om, asta e.
    doi: ce pastile? toata lumea poate cu pastile. noo, jos pastilele.
    trei: nu numai dieta alimentara, trebe si dieta temporala. sa doi jos cate o zi trista din viata ta.

    • Reply
      Evergreen
      4 February, 2013 at 4:32 pm

      Mmmm… Zilele insorite nu sunt departe.

  • Reply
    Liz
    4 February, 2013 at 11:29 am

    :) Dear Ms Briget Jones,
    I love reading what a tale your thoughts could tell…

  • Reply
    Bianca
    3 February, 2013 at 2:25 pm

    Poate timpul ar trece altfel daca ne-ar da cineva un an,o luna,o saptamana si o zi din calendar care sa anunte venirea unui om dala special in viata noastra.Am fi mai linistiti ,mai cuminti,mai nedepresivi si nu atat de speriati de viata,am fi mai buni. Am avea mai multe dimineti cu zambetul in coltul gurii.E cumplit sentimentu acela de a fi a tuturor si a nimanui,si nici macar sa nu stii pana cand.Si nu va intelege niciodata nimeni ce simti nici cea mai buna prietena nici femeia care ti-a dat viata. si nu ai cui sa ceri ajutor. cand nu esti inteles.Sunt putini oameni care poarta aceleasi rani si doruri in suflete.E o situatie de-aia tragica si comica in acelasi timp cand ma regasesc printre suferintele altora ,ar trebui sa ne facem o fratie ,hah.Ne aduce si noua cineva vara,macar? Urasc sa-mi fie frig si la propriu si la figurat. ps:Tin dieta de 3 sapt si nu am un cantar sa ma bucur pe deplin,ma multumesc cu zodia balanta,pana pun mana pe unu.
    Sa ai pofta in toate chestiile pe care le faci Rox!

  • Reply
    Ronald Schmidt
    3 February, 2013 at 9:04 am

    Si ca sa intelegeti ce mi s a intamplat, si cum am ajuns sa fiu catalogat drept nebun si ciudat, iata o arie din opera Martha scrisa de Friedrich von Flotow. Mai jos am sa prezint versurile in engleza:

    When first I saw that form endearing,
    Sorrow from me seem’d to depart:
    Each graceful look, each word so cheering,
    Charm’d my eye and won my heart.

    Full of hope, and all delighted,
    None could feel more blest than I;
    All on earth I then could wish for,
    Was near her to live and die:

    But alas! ’twas idle dreaming,
    And the dream too soon hath flown;
    Not one ray of hope is gleaming;
    I am lost, yes I am lost, for she is gone.

    When first I saw that form endearing,
    Sorrow from me seem’d to depart:
    Each graceful look, each word so cheering,
    Charm’d my eye and won my heart.

    Martha, Martha, I am sighing,
    I am weeping still for thee;
    Come thou lost one, come though dear one,
    Thou alone can’st comfort me:

    Ah! Martha return! Come to me.

    Si aceasta este piesa, care pana acum, consider ca descrie in proportie covarsitoare sentimentele pe care le am trait cand am intalnit o:

    http://www.youtube.com/watch?v=DDvuD7XnGWM

    Asa m am simtit eu, si nu stiu daca asta e iubire sau altceva.Sunt inca prea necopt ca sa imi dau seama.

  • Reply
    Ronald Schmidt
    3 February, 2013 at 8:09 am

    In incercarea de a o uita pe ea, am inceput sa “agat” random girls, pe net, si am facut rost de un numar de telefon, si o intalnire,pentru ieri. Cu un sfert de ora inainte sa ne vedem, cand eram deja in statia de autobuz, si ii dadusem mesaj ca am plecat de acasa si am sa o astept la locul stabilit, primesc mesaj ca abia s a trezit si nu se simte bine si ii pare rau. Nimic de genul ramane pe altadata , care ar fi lasat loc de o portita. Am id ul ei de messenger, am nr de telefon stii ce am facut? I am dat mesaj si i am spus ok,poate altadata, i am urat sa se faca bine si cu asta basta. O voi mai suna vreodata sau macar voi mai incerca doar sa ma gandesc sa o mai invit in oras? Nu. Nici nu ma intereseaza daca e adevarat sau nu ce mi a zis, de fapt stiu ca nu e adevarat. Dar tiparul se repeta, si asta e un semn clar. Am ajuns in pragul depresiei pentru ca m am indragostit de o oareca domnisoara, care se vrea a fi intelectuala pentru ca citeste Kafka, si care nu a invatat un lucru simplu din relatiile ei anterioare si anume Nu cauza suferinta asa doar de dragul de a te juca, si pe car am pus o pe un piedestal, ea zeita, eu un vierme tarandu ma la picioarele ei.Voi mai face eu greseala asta vreodata? Indiferent cat de mult ma voi indragosti de acea persoana, ea, D. , a fost ultima fata pentru care eu am mai pus sentiment. Oricine va urma de acum incolo , va fi iubita mea, doar cand voi simti efectiv ca sunt linistit alaturi de ea. Si niciodata, dar niciodata nu voi mai cauta eu iubirea. Ori va veni ea singura, ori voi ramane singur pana la sfarsitul vietii. Prefer sa traiesc o viata lunga si singur,avand grija de mine, rasfatandu ma pe mine insumi si facand ce imi place si ce imi face bine decat una scurta si plina de deceptii , in care incerc sa dau altuia mai mult decat imi dau mie. Intai ma iubesc pe mine si apoi pe ceilalti. Iubeste ti aproapele ca pe tine insuti, conceptul asta e foarte bun, si noi nu il aplicam, pentru ca de fapt noi nu ne iubim pe noi insine, ci iubim o himera.Ceva ce nu exista, ceva ce nu e real si nu va fi niciodata real.Te cauti pe tine insuti in sufletul altei persoanem, dar nu poti stii ce se intampla cu acel suflet.Daca acel suflet e ciuntit, esti din start condamnat.Si inca ceva ,hai sa fim sinceri si sa vorbim realistic. Sa incerci sa aduci sens intr o conversatie despre iubire cu o femeie e aproape imposibil. Pentru ca femeile nu au sens in iubire.Femeile te pastreaza ca prieten pentru ca nu se stie niciodata, just in case…iar tu incerci si faci tot posibilul sa o cuceresti, dar nu vei reusi.E o pierdere de timp.Sa multumesti o femeie e ca si cum ai merge cu spatele , cu masina la 150 km/h: mai devreme sau mai tarziu o sa te izbesti de un stalp sau de un zid si o sa iti ramana creierii pe acolo.Pe timpuri, cand bunicii mei erau tineri, lucrurile erau simple. Te duceai acasa la fata, o invitai in oras,cu acceptul parintilor, daca fata te placea iesea daca nu , te refuza si asta era tot. Acum trebuie sa fii sofisticat, sa te joci cu mintea ei,ea sa se joace cu mintea ta, sa treci teste peste teste,sa i asculti aberatiile, gen nu sunt pregatita pentru o relatie, care ar putea la fel de bine sa insemne ca de fapt ma plictisesti,sa nu care cumva sa o deranjezi cand vorbeste cu altul si iti spune ca de fapt nu o face,sa i accepti fara cracnire toate aceste vicii si tertipuri si fite, in ideea ca poate totusi intr o zi te va vedea intr o alta lumina.Nu e mai simplu sa spui de la bun inceput, da sau nu? Hai sa incercam, hai sa o lasam balta.E nevoie de atatea minciuni si jocuri de culise pentru a avea o relatie sanatoasa?Tocmai de la aceste minciuni, sunt atat de putine relatii sanatoase in ziua de azi, atatea cupluri care se despart sau divorteaza.Pentru ca nu aveam curajul de a spune ce avem nevoie sau ce nu avem nevoie. Suntem niste lasi.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.