Ce bine ne înțelegem noi doi… nu mai există alții ca noi…
I love mind games as much as I love poetry with no sense
Paranoia acută
Ultima dată când mai amestec vinul cu berea
Testament final
Urmează să-l scrijelesc pe peretele din dreapta patului
Ăsta ar fi un moment colosal de surprins
Chiar dacă peretele roșu n-a existat.
Exagerez și-mi place. Trăiesc acut și intens ce nu pot să trăiesc fizic, pe pâmânt, în definiții. Așa că-mi place să spun că probabil sunt fucked up și sunt prinsă-ntr-un joc mai puternic decât mine. Și că în loc să spun stop merg înainte. Nu am conștiință. Nu am nici limite. Nu am nici control – în ceea ce te privește. Îmi ești slăbiciune, singura. E un tratament aparte. Și asta ți s-a urcat la cap. Cu toții am fost acolo.
Dar știu. Îmi asum. Dramatizez pe blog. În rest râd de mine. Râd amar. Recunosc că nu-i floare la ureche, dar nu-i nici povara vieții.
Apar oameni. Ridic nasul din propriul iad. Îmi plac. Mă plac. Nu se leagă nimic. Zodiile noastre nu-s compatibile. Bad timming. Energiile din trecut. Ce-o fi cu lumea? S-a întors pe toate părțile.
Nu mai vreau nimic. A. Ba vreau să sune telefonul și să nu fii tu. Și să plec la Anonimu’. Joi. Să-l văd pe Ceylan. Să stau la cort. Să beau bere. Să mănânc conserve și să mă gândesc la cum nu exiști.
HugsLovePeace
>.<
No Comments