Confesiuni

Hei Hun, it's me…

Evergreena.

Eram în trecere prin viață și mă gândeam să mă opresc să-mi trag sufletul în îmbrățișările tale.
You can buy me with a coffee
or not.

Prima lecție primită la psihoterapeut a fost să nu am așteptări pentru că asta din start îmi strică percepția asupra realității și mă transformă într-o drama queen. Plus că presez oamenii și împing limitele și mă lamentez inutil. Oamenii nu dau dacă nu vor/pot/au chef.

Pentru că-s o fire impulsivă și instinctuală care se bate cu firea rațională și lucidă, calc în străchini de cele mai multe ori. E un dute-vino, stai-pleacă, da-nu de m-a zăpăcit complet.
Dar nici în loc nu mă pot opri că mi-am luat avânt prea puternic la start. Așa procedez eu în viață, ca taurul, mă duc înainte fără să mă uit stânga-dreaptă. Am stabilit ținta și într-acolo alerg. Ca la final să îngenunchez epuizată de atâta drum, drum ratat, desigur, cine a avut vreme să-l trăiască?

Sunt fracturată, dar nu mă plâng. Fiecare lucru întâmplat e o experiență din care învăț. Nu-mi place să minimalizez oamenii la experiențe, dar dacă pun mai multă greutate s-ar putea să nu mai pot căra talere.

Nu vreau să ajung un miel speriat.
Nu vreau să fiu femeia de referință, e prea mult pentru mine și nu mă descurc, asta poate la 30 de ani. Nu zic că nu mă flatează ideea.
Nu vreau foarte multe de la viață, de cele mai multe ori mă zbat pentru ele, nu le cer așa pur și simplu.
Nu vreau să mă umilesc și nici să implor după atenție. O merit! Cu toate defectele și cu toate bucățile lipsă și golurile din mine, sunt un om frumos care nu vrea să rănească, vrea doar să trăiască iubind.

Și, de cele mai multe ori, chiar nu am explicații logice pentru comportamentul meu.
Sunt distrată și confuză. Am depins întotdeauna de alți oameni, fericirea mea a depins de ceilalți, am fost omul de grup și acum trebuie să învăț să comunic întâi cu mine și apoi să transmit către ceilalți (și nu invers), simt mereu o presiune în creștet și parcă mă legăn când stau ghemuită pe trepte.

Am nevoie de o pauză de re-cunoaștere.

Trebuie să vedeți asta.
Byron e foarte tare live!
Am fost la aniversarea celor patru ani și mi-a plăcut atmosfera. Eram puțini în Fabrica, aproape intimi. Și totuși gălăgioși și plini de viață.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=SJ-xNVWgf94]

HugsLovePeace
>.<

You Might Also Like

6 Comments

  • Reply
    Evergreen
    1 December, 2010 at 6:06 pm

    bine domne, o să am în vedere recomandarea ta

  • Reply
    ionut
    1 December, 2010 at 6:04 pm

    da

  • Reply
    Evergreen
    1 December, 2010 at 5:47 pm

    ionuț – m-am oprit la Geneză. mi-o recomanzi?

  • Reply
    ionut
    1 December, 2010 at 5:45 pm

    ai citit Biblia?

  • Reply
    Evergreen
    1 December, 2010 at 4:48 pm

    Hei Nonette, era bun, dar scump psihoterapeutul ala. M-a invatat chestii, dar vad ca degeaba. Nu bag la cap nici de-a dracu. Tot ca mine fac și fac prost.

    Sunt unele femei care tin neaparat sa fie de referinta, cred ca voiam si eu asta la un moment dat, cand nici nu ma numeam femeie… acum nu mai vreau nimic in sensul ăla, ci vreau cu totul altceva, vreau bărbatul de referință.

    Imi pare rau sa te intristez, nu vreau asta. O sa-mi fie bine, stiu asta Nonette! Și ție o să-ți fie bine! Și lui :) Că io zic că merităm asta…

  • Reply
    Manon
    1 December, 2010 at 4:44 pm

    mda. al dracu psihoterapeut.
    femeie de referinta esti sau nu esti, nu e dupa vrute.
    ma intristezi grav, grina. mna…

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.