de demult…deodata

        Mi-ai scris in palma povesti. Mi-ai presarat flori si mi-ai oferit mireasma. M-ai pierdut in multime si m-ai gasit aceeasi, mereu acolo. Mi-ai pierdut zambetul si l-ai regasit intr-un tablou pictat de noi demult…deodata au tresarit muntii la adierea strigatului tau si-au izbit valuri la vedera chipului tau…si-am pierdut amandoi, impreuna, separat.

        My memory loves you and you cannot escape me.

 

        Am sezut blanda pe zapada alba. Si-am sezut in tacerea gandurilor mele. Observator al mintii. Eram o pata de culoare intr-un alb mult prea pur pentru mine. Am nenorocit idealul, l-am mozolit cu noroi urat mirositor si-atunci am putut trai cu mine.

        My memory loves you and you cannot escape me.

 

        M-am compus si m-am descompus nopti de-a randul. Te-am condamnat si te-am justificat gratuit, in fata judecatorului suprem…in fata mintii mele si n-am ajuns la nicio concluzie utila trairii in fiece zi. In fiece zi mai mult, mai intens, mai cu putere, mai din rarunchi.

        My memory loves you…

 

        Ne-am asezat trupurile goale pe-o tabla de sah. Te-am urmarit. Te-am haituit. Te-am talharit de orice sentiment si apoi ti-am aruncat tradarea in fata. Te-am jefuit de viata asemeni unui talhar insetat si ti-am dat-o inapoi contracost. Ti-am luat multe nopti si multe zambete.

        My memory loves…

 

        Ne-am ucis in lupta dreapta. Te-am provocat la duel. Ne-am duelat nopti si zile, zile si nopti, luni de-a randul. Si in final, am murit, impreuna, dar separat…

         (Just) My memory…Memory Loves you – Sophie Zelmani