Si timp real…o luna, un an, zece ani sau trei…cine-l cuantifica? Si in ce se numara? Secunde? Sentimente? Lacrimi? Rasete? Tic-tac-uri?
Mi-e bine. Mi-a fost teama, dar acum mi-e bine. E un bine din ala pornit din suflet.
Lucrurile merg bine. Adica, visele devin o realitate palpabila…si vorbim de doua luni…doua luni in care traiesc iubire, ma mut singura, am un job de producator si am prietenii langa mine. doua luni in care si TU ai crescut si-s mandra de tine, dar sunt mandra separat…e o alta mandrie combinata cu un soi de regret. si nu e un regret al intoarcerii sau un regret al "intoarcerii timpului" ci un regret firesc…de ce nu s-au petrecut atunci toate astea? si poate nu ne-a fost menita fericirea noastra? poate fericirea ta este departe de mine iar a mea este langa el.
O singura cerititudine am…iubesc! doare, stiu…dar iubesc orbeste, lacom si increzator…
Timpul nostru a devenit timpul vostru si al meu (nostru).
Fii fericit! si cafeaua aia impreuna sa fie cu dor si sinceritate, cu prietenie si umor….
a new life…!!!
No Comments