si despre maine nu vreau sa vorbesc…
Ieri…ieri am ajuns la Predeal si tot ieri am si avut primul accident de masina. Sanatoasa sunt, nu m-am lovit si nici nu m-am speriat, insa, masina tipului cu care am fost in plimbari e praf. Am venit tractati de acolo. Din nefericire nu ne-am putut bucura de clipele de relaxare…
Azi am inceput prost, probabil ca toata saptamana va fi in acelasi stil. Din ce in ce mai prost. Imi tot vine sa plang. Imi tot vine sa-mi smulg parul. Am nevoie de aproximativ 13 milioane sa-mi platesc faculta, altfel pierd tot…in examene nu ma baga si tot asa…simt ca cedez…adica am cedat azi, m-am saturat de tot! am rabufnit pentru ca paharul meu preaplin a dat pe dinafara si simt cum pamantul imi tot scapa de sub picioare. Solutii nu sunt multe. Adica nu are cine sa ma imprumute cu o asemenea suma si nici nu stiu cum as putea sa-i dau inapoi. Lucruri imprevizibile…s-au decalat toate in planul meu, randurile se tot suprapun, viata mea nu e cum credeam eu ca va fi, desi ma zbat zilnic pentru ceva.
Despre maine…vad ceata multa si ploaie cu galeata. O sa ma prinda o mare furtuna, fara haine groase si fara umbrela. O sa incep sa plang pentru ca am o stare emotionala lamentabila. O sa incep sa plang si daca dau cu piciorul intr-o pietricica pentru ca o sa mi se para un car de ghinion aruncat asupra mea…si apoi o sa am o senzatie groaznica de durere din cauza loviturii.
M-au cuprins nemultumirile. Ma simt extrem de singura, desi vorbesc cu multi oameni, dar cine are suflet sa treaca peste ceea ce gura spune? Ma simt atat de singura ca-mi vine sa-mi iau 3 beri si sa ma mucific in fata monitorului, poate maine gasesc 13 milioane sub perna…
Mai, si mi-am facut atatea planuri…am cladit atatea clipe, una peste cealalta, am desenat amintiri, am alergat dupa destine, am tras de sfori si acum ma trezesc singura…singura si plina de milioane de probleme…si de-ar fi numa’ astea materiale ar fi ceva, dar s-au adunat nefericiri…
Au inceput spasmele si durerile…au inceput sa moara unul cate unul…nici de lumanari nu-mi arde…
Nu mai cred in nimeni si-n nimic! Nici macar in mine…
4 Comments
felicia
31 May, 2007 at 8:57 amimi pare rau de situatia ta!Am avut si eu momente cand am zis ”nu mai pot”,cu totii am avut.Probabil nu te vor incalzi cu nimic aceste cateva randuri,dar nu dispera caci dupa nori apare soare.Iti strang pumnii! Iti doresc o zi cat mai usoara!
random4web
8 May, 2007 at 10:28 amWell…am tot urmarit evolutia ta din ultima vreme…saracutza de tine tot timpul ai probleme..De ce nu incerci sa pleci de la jobul ala exploatator al tau spre domenii mai banoase?? Stiu suna bombastic "lucrez la televiziune" ….vorba Rusoaicei ,capul sus genunchii tari…si nu mai plange ca nu iti face bine…fii barbata te rog fii barbata!!
Rusoaica
8 May, 2007 at 9:47 amcapul sus, genunchii tari, pieptul inainte. si se rezolva toate. zambeste, maine poate fi mai rau.
Invatatorul
7 May, 2007 at 10:55 amNasol.Imi pare rau pentru cea ce ti s-antamplat.Ma bucur ca esti intreaga si oke.Aspectul financiar, din pacate ne afecteaza pe multi dintre noi, cunosc situatia la fel de bne si eu sunt pe limita demult cu o suma foarte mare.Cu toate acestea luptam sa existam si sa invatam, sa construim ceva in urma noastra pentu cei ce vor veni.Nu esti singura.In jurul nostru vor fi mereu lucruri care ne binedispun.Natura este unul din ele, oamenii, obiectele…etc.Revino-ti si fi tare in lumea aceasta cu ritmul ei haotic.Adapteazate la cursul vietii crude in mintea noastra inghesuita.P.S-Eu am baut doar o bere si scriu aici acum cu o satisfactie de reusita sa finalizez in sfarsit ceva ce dura de un an de zile si ma bucur de acest moment cat a mai ramas din el.Sa Fi Iubita scumpa Domnisoara.