de fapt

     De fapt cred că ne minţi. De fapt sunt sigură că ne minţi şi acest lucru mă face să zîmbesc. Da, sunt un om rău, dar doar cu tine. Că nu meriţi! De fapt, nici măcar nu-mi mai pasă, doar mă bucur că se evită planurile noastre. Ha! Aţi murit cu toatele atunci cînd mi s-a dăruit mie. 

 

Am revenit din Vamă… drum cu peripeţii. Nu mîncaţi la Corsaru’ pentru că veţi trăi cu smecte, transipraţii, leşin şi boscheţii de pe drum. Mulţumim cerului că există boscheţi şi benzinării cu bude disponibile. Sănătate!

La Vamă este cum ştiţi, scump, cocălărime… dar e plin. Şi, deşi repet că nu-mi mai place mă reîntorc… pentru că-i singurul loc aproape de sufletul meu şi de ideile mele despre libertate. Asta e! E doar revolta şi apoi berea de pe plajă, nostalgia, toleranţa şi întoarcerea acasă. 

 

Am o groază de lucru. Şi azi am plătit prima rată, deşi încă nu am maşină, dar am planuri şi vise şi nu m-am săturat să tot sper la racheta mea mov. Încerc să-mi aşez săptămîna cît să termin tot şi în weekend să ne relaxăm… filme şi cărţi. Cu ce poate trăi omul? Cu vieţile altora.

 

Încerc să mă trezesc fericită. Şi nu-i greu. E autoinducţia unor stări de bine pe care trebuie să le văd, odată ce am renunţat la ochelarii de cal. De fapt, sunt un om simplu care oferă şi cere fără prea mari pretenţii, atenţie şi iubire…multă şi mereu. Şi supunere, cîteodată…

 

Ne resuscităm pe toate planurile, că am obosit, puţin… am început vara în forţă. Zîmbim, udaţi de ploaia de azi şi privim în zare. Viitorul se arată bine!

 

Păi cam atît despre viaţa mea din ultimele săptămîni.

Am pus poze pe hi5. Dap, nu m-am obişnuit cu flickr-ul… sunt o persoană comodă.