M-am hotarat! Nu-i mai amplific nici un gest, gand, grimasa sau cuvant. M-am hotarat sa nu-i mai numar calitatile si sa nu-i mai urmaresc defectele. M-am hotarat s-o accept asa cum e ea – incapabila. Incapabila sa lupte pentru mine asa cum am luptat eu pentru ea… am sa-i accept pana si legatura asta stransa cu tot ce tine de material. Asa e ea! S-a schimbat, dar m-am schimbat si eu… pacat ca am luat-o in directii opuse… sau poate asa eram, dar eram mici si ne puteam minti mai usor.
Am iertat-o! Pacat ca ea nu are habar. Oricum nu stiu cat ii pasa ei…
Nu-i mai bat campii cu “ineptiile mele”, nu-i mai pun pe tava “motivele jalnice” si nici nu ma mai desfasor in fata ei, poate am sa beau ceai cand ies in oras (nu cred) , am sa ma comport la nivelul ei (si nu e o jignire). Am cu cine sa zbor, sa dansez si sa dezbat, asa ca nu o sa doara prea tare lipsa de sensibilitate la dramele mele .
M-am mai hotarat ceva. Am sa-i acord o sansa si ei. Asa pentru ca incearca si pentru ca imi aminteste de mine acum cativa ani. Nu vreau sa repet greseli.
Poate va iesi ceva.
De fapt m-am hotarat sa fiu mai ingaduitoare cu cei din jur.
No Comments