Cel mai tare ma doare incapabilitatea ta de a-ti baga picioarele. Ma doare neputinta ta si faptul ca nu vrei sa vezi ca imi e greu, de ce nu vrei sa incheiem odata? De ce ma chinui asa? De ce trebuie sa traiesc cu aceasta teama si responsabilitate?
De cate ori incepe sa ma usture ranile incep sa-ti urlu aceeasi fraza si parca fiecare incercare de a striga mai tare e ca un pumnal ce-mi sfredeleste limba si ma dor gingiile… iar tu te enervezi… tot pe mine.
Nu inteleg ce e atat de greu, pentru o femeie atat de puternica… asa ca tine, nu inteleg ce trebuie sa ne umilim zilnic si sa ne numaram perii albi, nu inteleg multe , dar cel mai grav e ca nu te inteleg pe tine si handicapul tau de a lupta pentru ce a mai ramas din amarata asta de viata.
Nici macar nu am spatiu si intimitate sa repe … si nici macar nu-ti pasa!
3 Comments
evergreen
2 February, 2006 at 10:07 amemily , daca ai blog lasa-mi plseeee id
evergreen
1 February, 2006 at 9:03 am:)
emily
1 February, 2006 at 5:38 am“incapababilitatea de a’ti baga piciorearele” ..am sa retin acesta fraza ca’mi va fi utila :))