Sunt nevrotică şi anxioasă şi nu e de la toamnă, nu e de la nori. E doar atît. În mine.
Au loc furtuni. Cu greu le stăpînesc. Rămîne senzaţia de greaţă şi cofuzia momentului.
E vijelie.
Sunt obosită. Cearcănele adîncite, umerii împovăraţi, ochii trişti, zîmbet fals.
Urlu în mine. Şi creşte intensitatea sunetului pînă-mi sparge timpanul.
Mă învîrt ca un leu în cuşcă.
Aş vrea să ies.
10 Comments
Victoria Casian
21 September, 2009 at 6:23 amA sti sa tipi in tine fara a te auzi cineva e mare lucru. E o lupta continua cu tine insati si asta nu poate duce decat la “intarirea” ta ca om. Daca in tine urli, in tine vei gasi si solutia starii acesteia.
Ai grija de tine,
Victoria
Rosii
15 September, 2009 at 12:05 pmmusai sa mergi la psiholog :P
rebelu
15 September, 2009 at 9:37 amce mai face oama muncii?
…in afara de chestiile astea trecatoare! :))
shmeny
15 September, 2009 at 6:16 amasa sunt schimbarile. nu ne plac prea tare.
ultimulunicorn
14 September, 2009 at 7:06 pmsper sa-ti gasesti linistea… de fapt – stiu ca ai s-o gasesti. ;)
meea
14 September, 2009 at 7:02 pmuff! dar e bine, mergi inainte: iesi din cusca, da un raget si ataca!
Darael
14 September, 2009 at 5:47 pmE bine.
Inseamna ca traiesti.
Arata ca simti.
Si iti pasa. Poate prea mult decat trebuie iti pasa de lume si toate ale ei.
Nu-ti ramane decat sa te regasesti pe tine. Si ai sa vezi ca in tine e pacea si bucuria si fericirea. Nu altundeva.
ionouka
14 September, 2009 at 5:19 pmDraga mea, respira. Incearca ceva cu multa ciocolata si multa frisca. Sau cu mult rom. :D Din fericire, momentele astea trec ca fulgerul. O sa fii excelent!
Liz
14 September, 2009 at 5:15 pmMoment depresiv… o sa treaca… trage adanc aer in piept si ia-ti timp tu doar cu tine. Tu iti stii valoarea cel mai bine si stii ca marile sperante se vor transforma pana la urma in marile realizari pentru ca meriti. Cine iti tulbura apele acum o sa-ti regrete cu invidie mai tarziu serenitatea… Sa-ti fie bine!
puck
14 September, 2009 at 5:06 pmmaine dimineata o sa fie mai bine. hug!