My own private party

If I was young, I’d flee this town
I’d bury my dreams underground
As did I, we drink to die, we drink tonight

muzică.

trebuie sa scap de mania posesivitatii pen’ca oamenii nu-mi apartin, îmi repet în oglindă. și nu-mi iese niciodată pentru că modul meu de a iubi este cumva bolnăvicios, purtând în sine gena nefericirii, lucru cu care m-am resemnat fără gând de victimizare. și totuși, paradoxal, iubesc libertatea și orice constrângere de orice fel mă înspăimântă cumplit, dar tot eu mă leg cu funii groase și tot eu caut cu disperare o foarfecă potrivită.

-sunt doar o speriată-n căutarea liniștii–

oamenii nu-mi aparțin, dar eu mă mint că aparțin lor. poate de aici vin și disperările cu care le cânt în strună. poate și de aici sevrajul, nevoia de a mă curăța de tot. poate și de aici incapabilitatea mea de a renunța și revenirea mea, devenită patologică și masochistă – înapoi. Of, acest labirint al oglinzilor m-a epuizat… proiecții ale proiecțiilor…

*dacă bei ceva alcool câinii nu mai sunt fioroși, deși latră la glezna ta. ba chiar porți conversații cu ei, spunându-le ce te apasă. ei latră, te acoperă și întrerup din acest monolog târziu în noapte. dar măcar ei sunt câini, au o scuză.

**am terminat sesiunea. be proud my readers! din ultimele calcule încă mă situez pe loc cu bursă. restul n-are nicio legătură cu mine. constat că s-a scurs timpul și mâinile-mi sunt legate, ochii sunt miopi și entuziasmul spre zero barat.

***am văzut piesa asta și pe alocuri m-a atins, dar nu m-a marcat pe viață. nu am plecat din sală mută, lovită, îndurerată așa cum am plecat în alte dăți. și totuși, e ceva fermecător și merge pe sufletul fiecărui decimat într-o relație.

ca să mă situez în aceeași cheie dramatico-obsesivo-evergreenească, mi-e al naibii de dor să dorm cu cineva! dar despre asta am mai scris și nu cred că mai are rost s-o repet.

mă opresc. pur și simplu spun stop joc și mă odihnesc. prelungesc cât pot momentul startului. mă ascund cât pot de bine, mă strecor sub pat. well, cred că se apropie primăvara. nu știu dacă-i motiv de bucurie sau dacă ne amăgim că soarele vindecă, dar primăvară sună bine, așa din construcția cuvântului.

 

HugsLovePeace
>.<