Am cusut iasomii albe pe mătasea albastră.
Am aruncat catifeaua roasă de molii.
Mi-am tatuat fluturi pe brațul drept.
Am șters cu lama bucata de trup ce-ți purta urma.
– Și tu, de ce ești singură?
– Cum adică?
– Adică singură… nu ai pe cineva…?
– …
În ultimii ani am fost a cuiva. Sunt firea care aparține întâi cuiva, apoi sieși. Eram într-un echilibru ciudat care depindea de alte talere. Pentru că era mai ușor. Și dacă nu exista un iubit, cu siguranță exista un prieten alături de care să trăiesc sau viața căruia s-o trăiesc. Poate pentru că era mai simplu.
Acum m-am întors la mine. Întoarcerea a cauzat haos în juru-mi. M-am rătăcit teribil pentru că nu-mi mai ținea nimeni lanterna, ci trebuia să mă descurc de una singură.
În continuare sap în vid. Dar nu disper. O fac relaxat cu un zâmbet ciudat pe chip, cu o mină conștientă că trebuia să-mi vie și mie rândul.
Eu nu știu ce e ăla comportament de femeie singură.
Încerc să trăiesc ce am văzut la alții, să adopt comportamente, să-mi găsesc autenticitatea într-o lume aproape necunoscută. Nu știu ce se face și ce nu, le-am știut când eram de mâna cuiva, la nivel de teorie. Am sprijinit capete bocinde pe umărul meu, am pansat răni cauzate de iubiri, am băut beri interminabile ale singurătății și apoi m-am dus acasă la un el.
Eu n-am avut dramele despărțirilor la 20 de ani și nici aventuri de-o noapte. N-am avut vămi nebune, ierni singure, primăveri ieșind la agățat cu gagicile, fuck buddies, iubiri scurte de tot sau întâlniri la cafea cu diverși. Le am acum la aproape 26 de ani… și abia învăț să le țin în frâu.
Nu știu cine sunt și nu știu ce vreau. Poate de aia e greu să-mi stai alături. Poate schimbarea mea a deziluzionat oamenii. Poate la brațul cuiva sunt mai bună, mai frumoasă, cu mai multe în salba de oferit.
Știu, totuși, că pot să iubesc oamenii, mult de tot.
Că pot fi o oază de liniște sau tornadă, pot fi sprijin, glumă bună, bere sau vin, persoană de sunat la 3 dimineața, partener de ieșit în club, om cu care poți să vorbești sau în fața căruia poți să plângi fără jenă, pot fi tovarăș de agățat, sora mai mică, sora mai mare, prietena cea mai bună, persoana cu care să faci nebunii, om de bază.
Nu pot fi sclava iubirii, însă. De fapt, nu-mi mai doresc asta… cel puțin acum.
Chiar dacă uneori mai am impresia că mi-e dor.
Și totuși, s-ar putea să mi se întâmple asta:
You don’t want to be named as anybody’s girlfriend, and now you’re someone’s wife?
(500 days of summer)
HugsLovePeace
>.<
24 Comments
cory
28 February, 2011 at 12:00 pmImi place mult cum scrii si te citesc mereu, chiar daca nu imi fac simtita prezenta. Postul acesta m-a atins la suflet in mod deosebit si am vrut sa te felicit si sa iti spun ca ma bucur ca existi pe web :D
fibber
27 February, 2011 at 9:19 ameu nu ma zbat, le ignor.
altfel as milita pentru “patul lui procust”. sa fim toti dumnezei :). ce plictiseala ar fi…
doar duminica…
Evergreen
27 February, 2011 at 9:04 amFibber – da, oamenii intotdeauna vor ceva. si mai sunt cateva “definitii” cu privire la noi, desi ne zbatem sa parasim tiparele. well, sa ai duminica frumoasa
fibber
27 February, 2011 at 9:02 amnimic. nu. nu.
de ce trebuie sa avem un scop in tot ce facem?
ah, uit asa sunt oamenii. vor ceva…
Evergreen
27 February, 2011 at 8:49 amFibber – Mhm, si acum? O sa ma inviti la o cafea? Sau deja ai facut-o?
Elena- ok, da-mi pe mail cum sa te trec
Maitresse – Se mai intampla…
maitresse
26 February, 2011 at 10:12 pmAm citit pe nerasuflate articoulu asta… si inca nu stiu daca ma descrii pe mine sau pe tine. Sunt fara cuvinte! Nu credeam ca pot sa ma regasesc vre-o data in cuvintele altei persoane atat de bine…
Elena
26 February, 2011 at 6:59 pmbuna, am citit blogul dumneavoastra si e foarte dragut si as vrea sa va propun un link exchange, daca va intereseaza si sunteti de acord va astept pe
http://pegas-motorizat.blogspot.com/
-Ne amuzam ca nu-i impozabil!
fibber
26 February, 2011 at 2:48 pmda.
rar s-a intamplat sa fiu atat de nervos incat sa rad.
hmm, tu ai avut timp sa mai faci alceva in clipele de fericire? (nu ma refer la “fericirea” sexuala)
Evergreen
26 February, 2011 at 2:41 pmsi cand esti fericit, plangi in hohote? sau nu se aplica reciproca.
nick-ul tau vrea sa insemne: minciuna gogonata?
fibber
26 February, 2011 at 2:39 pme dezamagit, look at my nick
cand sunt nervos, rad in hohote
Evergreen
26 February, 2011 at 2:34 pmadica tu cand esti dezamagit esti amuzat.
fibber
26 February, 2011 at 2:32 pmnu ma supara, ma amuza.
Evergreen
26 February, 2011 at 2:14 pme ok. nu ma obsedeaza cuvantul cuts. si nici nu m-am speriat, deci nu are de ce sa-ti para rau. pai atunci lasa-ma sa inteleg ce vreau. asta e partea nasoala a metaforelor, ca tu vrei sa zici ceva si ala intelege ce vrea. apoi te supara ca n-a inteles ce ai vrut tu sa zici… well, that’s life.
fibber
26 February, 2011 at 2:08 pmnimic. ca si tine am si eu momentele mele de plictiseala. metafora e mai buna, fiecare intelege ce vrea. uni nu inteleg deloc. e mai incitant asa. nu?
te obsedeaza atat de rau cuvantul ” cuts”. parca te-am speriat. imi pare rau nu asta a fost intentia mea
Evergreen
26 February, 2011 at 1:55 pmatunci daca sunt doar cuvinte, sa le scriem, zic! am zis, am zis! ce vrei, de fapt, sa-mi zici? fara metafore, diamante si taieturi
fibber
26 February, 2011 at 1:53 pmtoti suntem asa, altfel am fi dumnezei. toti aveam nevoie de some cuts. unde vezi tu ciudat, sunt doar cuvinte
Evergreen
26 February, 2011 at 1:47 pmDar de unde stii tu ca-s eu diamant neslefuit? Discutia merge intr-o directie ciudata. Multumesc ca mi-ai scris. O sa ma gandesc la asta.
fibber
26 February, 2011 at 1:44 pmdiamantele inainte de slefuire se taie :) “tăierea în fațete este un procedeu prin care o parte din lumina căzută pe suprafața plană a unei fațete foarte bine lustruite, este reflectată ca de o oglindă, punând în evidență strălucirea pietrei. o altă parte din lumina care pătrunde în diamant este refractată și reflectată de fațetele din partea sa inferioară, dând naștere așa numitelor “focuri” ale pietrei”
Evergreen
26 February, 2011 at 1:39 pmFibber – uite asa-s eu. dezamagesc oamenii… poate nu vad esenta sau poate ma fac ca n-o vad. nu stiu. some cuts?
fibber
26 February, 2011 at 1:37 pmpereno, ma dezamagesti :( ori nu vezi esenta, ori te faci ca nu vezi. you need some cuts
Evergreen
26 February, 2011 at 1:21 pmFibber – eu nu-mi unesc scoicile nu nimeni… hehe. voi ști întotdeauna ce m-a atras. nu-s genul să aibă o salbă plină ochi. nici nu merită toate.
fibber
26 February, 2011 at 1:19 pmdaca pui mai multe scoici in acelasi buzunar, cand le vei privi pe toate stranse nu vei sti ce te-a atras la fiecare in parte. si nu te vei sti care e cea mai frumoasa. asa si cu diamantele neslefuite.
daca am putea uni scoicile tale cu diamantele mele am crea poate un dumnezeu. dar oare vrem dumnezei?
nu cred, nu am avea nemultumiri…..
Evergreen
26 February, 2011 at 12:57 pmFibber – stiu cum e sa privesc scoicile. daca-mi place una o iau in buzunar. nu am un tipar anume, ci-mi place sa gasesc ceva nou. esti norocos daca te impiedici de diamante… fie ele si neslefuite.
fibber
26 February, 2011 at 12:55 pmpereno, sti cum e sa cauti scoici pe malul mari? o anumita forma/culoare, printre sute de mii de scoici. poti trece cu privirea peste un diamant, pentru ca mintea ta refuza sa proceseze, ea vrea doar scoica forma/culoare.
eu am renuntat sa caut, dar ma impiedic de diamante neslefuite si nu mai am rabdare sa le fac sa straluceasca :(