Poveste cu praf de stele

În această noapte cerul este înțesat cu mii de stele. Parcă cineva a trasat cu pensula un cer spectacular doar pentru noi doi, cineva se joacă cu străluciri și umbre pentru sufletele noastre.

Stai întins pe podea, gol. Eu sunt aproape de tine pe salteaua răvășită de atâta iubire. Îți văd doar conturul pe care-l trasez cu ochiul minții ca nu cumva să te pierd.

O fantă slabă de lumină îți cade pe chip, chipul tău frumos și senzual. Tragi cu sete dintr-o țigară lungă și fumul îl trimiți calm spre fereastră. Privești în beznă și își sprijini degetul mare în barbă.

Fumul valsează, se rotește, se desprinde și dispare.

Cineva cântă la chitară undeva. Losing my religion la rece pătrunde pe sub uși, prin pereți direct sub piele.

E linișe între noi, dar ne auzim gândurile. Conversăm pe tăcute, într-o contopire deplină. Stingi țigara, ultimul fum se scurge din ea alene, scântei rămân în urma ta într-o scrumieră improvizată.

Te așezi lângă mine.
Te așezi direct fără să-ți cauți locul.
Te așezi perfect.
Pentru că mă știi.

Foto