Ca-n viață, ca-n filme

Red velvet on my lips

Nimeni să nu strige la mine, e doar o altă seară prin București…

Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care știu ce vor… sau ce nu vor. Hotărârea din privirea lor, poziția corporală, modul în care încleștează mâna când vorbesc, gura care se strânge când articulează cu putere câte un cuvânt. Îi privesc admirativ și surâzând, spunându-mi în șoaptă că oricum cu toții suntem defecți.

Defecțiunea asta tehnică se transformă în complex, ceea ce nu e bine.

Nu știu ce-am vrut să zic pentru că sunt foarte obosită și total incoerentă. Iau cina: doi morcovi și-un măr verde. Azi mi-a fost extrem de frig. Crunt. Mi-au venit în cap două melodii: my fucking boyfriend și Don’t Marry Her. Și cam atât la capitolul muzică. Dar da, ca o obsedată ce-s, ascult cocorosie și beirut aceleași nefericite piese.
Și încă o muzică. Evo. Ce concerte faine aveau.

E clar, nu-mi trebuie relații.
Mă încadrez în categoria celor care știu ce nu vor. Dar eu nu-s hotărâtă. Adică dacă vine nu mă mai încăpățânez să-mi repet că n-o să meargă pentru că (revenind: suntem defecți) așa e în viață, dar nici n-o să mă mai văd cu trei plozi pe după gât, zâmbind la poza făcută la aniversarea de 10 ani î*m*p*r*e*u*n*ă. Eu nu mai am probleme cu tenul și el are încă abdomenul tare, sexul e minunat și avem la intrare o ușă roșie. Copiii sunt perfecți, au ochii albaștri, deși noi nu-i avem. Da, deci nu.

Nu mă plâng. Îmi place viața din plin s-o trăiesc. Ca să citez din mari clasici în viață. Am terminat și cina. Au trecut niște ore bune de când n-am mai dormit și cred că e cazul să n-o mai ard aiurea pe blog. Se tot înmulțesc cititorii, iar eu nu mai iubesc, deci nu mai scriu din suflet, ci din alte părți. Auch! Nu vă gândiți la mizerii. Din degete dragilor, din degete. O să-mi imaginez că iubesc, îndată ce mă înfrupt din noul meu stash de vin. Și-o să scriu în forță, drame din alea de vă iau fiorii.

Dar mai încolo. Înainte de toate, să dormim!

***titlul nu are absolut nicio legătură cu conținutul textului, dar sună bine.

HugsLovePeace
>.<

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply
    Evergreen
    31 January, 2011 at 6:08 am

    Cougar – mhm, pai si sa stric surpriza?

    Intj – eu nu-mi doresc perfectiunea, dar cand defectiunile devin scuze si complexe, atunci lucrurile suna nasoale

  • Reply
    INTJ
    30 January, 2011 at 11:57 pm

    … nu cumva tocmai acele “defectiuni” ne fac atat de speciali? chiar ne dorin cu adevarat perfectiunea?

  • Reply
    Cougar
    30 January, 2011 at 10:42 pm

    o chestie de folosit pe viitor: “first of all, you should know i’m typing this with my middle finger.”

  • Reply
    Red velvet on my lips - Ziarul toateBlogurile.ro
    30 January, 2011 at 9:29 pm

    […] Red velvet on my lips Sun Jan 30, 2011 22:56 pm Nimeni să nu strige la mine, e doar o altă seară prin București… Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care știu ce vor… sau ce nu vor. Hotărârea din privirea lor, poziția corporală, modul în care încleștează mâna când vorbesc, gura care se strânge când articulează cu putere câte un cuvânt. Îi privesc admirativ și surâzând, spunându-mi […] […]

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.