Strange mood

Știi când ți-e rău?

***
Nu fizic, pentru asta există aspirină – de la farmacie sau partener, depinde. Când ți-e rău de lume, de viață. Când repezi oameni fără un motiv anume, dar știi că ai vrea să le spargi fețele cu un levier? Sau că vrei să le calci articulațiile cu bocanci din ăia imenși de rocker furios? Sau că vrei să-i fierbi într-un cazan cu ulei? Ai prins ideea…

Mda, zilele când îți amintești toate căcaturile pe care ți le-a spus vreodată și ai vrea să te duci să i le verși în nas pe toate, poate când bea cafea să se înece puțin.

Și se vede de la o poștă că nu ți-e bine. Scrii pe blog. Pui status muist pe mess. Din astea. Și oamenii (unii dintre ei, că alții se tăvălesc în propria mizerie) te caută să te întrebe dacă ești bine. Și întreabă: ești bine? Și tu nu știi exact ce să le zici, că nu vrei să te urinezi pe emoțiile lor și nici să le plângi pe umăr (cică e o stare generală de nerv) și încerci să subtilizezi că e un bine din ăla… Și nu apuci să termin că el zice: da, și eu. Te înțeleg. Moment în care mie mi se taie pentru că (fuck you!) era vorba de mine. Dar oamenii nu știu cum să răspundă la durerea altora decât arătând-o pe a lor.

***

Un om pernă la momentul potrivit e o minune. Dar minunile-s rare.

***
Îmi zice: dacă mă părăseai pe bune mai repede poate m-aș fi trezit și n-am fi ajuns aici. Vinovată că am rămas, deci. Am vrut să fiu lângă tine la bine și la rău. Îmi pare rău, n-am știu că soluția stă tocmai în a nu rămâne. Nu-i bai, am plecat x ani mai târziu și consider că am procedat conform cu cine sunt și ce simt. De aceea spun cu mâna pe inimă: nu, nu-mi pare rău, îmi pare chiar bine!

***
Mă uit la Cougar Town și râd ca o cretinoidă roșcată. Mă deconectez de tot. Nu mă pot uita la filme, nu mă pot gândi la filme și cu greu scriu despre ele.

***
Am înșelat și nu am regretat nicio secundă. Asta nu mă face o curvă. Mă face o femeie nefericită.

***
Și toate astea pentru că pur și simplu mă simt al dracului de singură!
Cum e Jules din Cougar Town, numai că ea are 40 de ani și pahare imense de vin și mașină roșie decapotabilă, ah, și e dintr-un film.

***
Aș vrea să am puteri supraomenești și să zbor până la anumiți oameni. Să le bat în geam și să-i întreb de ce nu vin la timpul potrivit și de ce amână sau așteaptă sau se fofilează? Nu realizează oare că timpul nu așteaptă? Că unele momente sunt date să fie trăite atunci și nu peste șase luni?

***
Dintr-o ciornă.
I am back!

HugsLovePeace
>.<