Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

winter madness

Iarna asta ne-a îngropat pe toţi. E irespirabilă. Troienele gri ne îngreunează paşii, degetele ne îngheaţă zgribulite-n mănuşile groase, nasul adulmecă greoi viaţa. Parcă ar ninge cu fulgi roşii. O nuanţă sîngerie şi tristă s-a aşezat pe pleoapele noastre.

Ne simţim sufocaţi. Claustrofobi într-o lume umplută pînă la refuz. Greutatea cu care facem paşii ne stinghereşte, ba ne insultă supremaţia. Nu ne putem bate cu natura. N-are nevoie nici de ajutor. Se desfăşoară pe scenă. Ea ştie mai bine cînd şi cum să înflorească-n zîmbete.

Noi. Numai. Noi.

Am pierdut frumuseţea albului.

Cînt obsesiv printre flori a alexandrinei hristov. şi te cat. în mine. în amintire. în propriile-mi gesturi. în oglindă.

Nu m-am mai privit demult în oglindă. Se pare că e perioada în care îmi văd numai defectele. Şi le curăţ. Aplic măşti şi creme să ascund imperfecţiune feţei. Citesc despre cum să le tratez. Dar ce mă fac cu imperfecţiunile sufletului? Nu scrie nicăieri cum să le curăţ, purific, hidratez. Ele rămîn.

Iarna asta nu am chicat deloc. Am alunecat, dar nu am căzut. Mi-am înfipt tot orgoliul în două picioare îndîrjite. Am străbătut singură nămeţii, pîlcurile de gheaţă, cerul înfumurat. Şi da, încă mi-e frig pe partea ta.

Se termină şi nebunia asta. Toate încep şi se sfîrşesc: o viaţă, un film, o carte.

Aş vrea să te pot scoate din mintea mea. Ca dintr-un joc în urma unei numărători. Ini mini maini mo… ai ieşit! Şi să-mi amintesc tot fără existenţa ta. Şi chiar de-aş putea frigul ar fi persistent. Şi tot nu aş fi liberă de tine. Şi-atunci? Atunci bănuiesc că am să te caut atunci cînd mă voi fi rătăcit de tot.

You Might Also Like

9 Comments

  • Reply
    nemessis
    13 February, 2010 at 9:14 pm

    Daca nu ar fi iarna , nu ar exista nici primavara ….anotimpul genezei :D

  • Reply
    comfortzone
    13 February, 2010 at 6:39 pm

    sa citesti “zapada” de pamuk:
    “Ninsoarea îi trezea întotdeauna lui Ka o senzație de puritate, sub imperiul căreia erau uitate și puse sub obroc mizeria, noroiul și întunecimea orașului, dar în prima zi petrecută la Kars, sentimentul de inocență pe care îl asocia, de obicei, cu zăpada s-a făcut nevăzut. Aici, ninsoarea avea ceva trudnic, sâcâitor, terifiant.”

    vezi? semanati destul de mult, tu si pamuk

  • Reply
    evergreenstory
    11 February, 2010 at 9:24 am

    vin!

  • Reply
    adamutza
    10 February, 2010 at 10:48 pm

    Ma purific sub munti de zapada…ma dor defecte umane cand vad si simt atata alb….parca acuma se cerne toata faina Cerului…Ce-ar fi sa ramanem sub zapada de tot? Te temi de un astfel de final?

    Ma purific sub munti de zapada….am uitat sa mai fac bulgari, sa ling turturi, sa mi fie dor de nea scartaind sub talpi….Primavara e tot mai prezenta in gandurile mele, o smulg imaginar din desaga Timpului si o fac sa traiasca macar cat 5 ierni la un loc…

    Ma purific sub munti de zapda…vii si tu?

  • Reply
    Man vs Woman
    10 February, 2010 at 9:18 pm

    iarna e frumoasa,dar vara e si mai frumoasa:)

  • Reply
    Rodica
    10 February, 2010 at 8:18 pm

    Ne trebuie fiecaruia un portret,gen”Doarian Gray”…

  • Reply
    Freyja
    10 February, 2010 at 8:06 pm

    mie iarna imi place…
    in ceea ce priveste amintirile, incerc sa le pastrez doar pe cele frumoase

  • Reply
    Camil Stoenescu
    10 February, 2010 at 6:41 pm

    iarna e frumoasă :). amintirile însă, nu mereu

  • Reply
    Meea
    10 February, 2010 at 6:31 pm

    E greu cu lobotomia asta, si nu intotdeauna reuseste. Ramin cioburi care nici nu iti dai seama cind iti intra in ochi, se ascund sub pleoapa si te fac sa lacrimezi duios.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.