De toamnă și de departe

Am revenit din Islanda, dar nu am avut timp să scriu. Scriu acum pe fugă câteva rânduri pentru că după 5 ore de București am plecat la o filmare în Sighișoara. Sper ca într-un viitor să reușesc să scriu tot ce am învățat și trăit, dar după cum arată programul…

Să mergi în Amestardam și să nu fumezi, e ca și cum mergi la prostituate să le îmbrățișezi.

E toamnă și strivesc sub tălpi vieți cândva trăite.
Poate de la oboseala cruntă sau poate de la durerea de spate, dar mi s-a făcut dor să țin pe cineva de mână.
Să mă sărut. Să dorm cu cineva. O senzație de fior pe șira spinării.

 

E frig și aici. A fost frig și acolo.

Mă încălzesc cu imagini confecționate. Mă impresionez.
Ceai după ceai. Și țigări după țigări. Și fugă după fugă.

Iubesc să zbor. Să am loc la geam și să privesc micimea lumii.
Iubesc zborul în noapte. Când se preling sub mine mii de lumini. Curg. Departe.

Muzică veche.

Iubire.

Am tânjit de multă vreme la viața asta. La camere de hotel. La bagaj mutat în altă geantă. La fuga nebună. La blocaj emoțional. La drumuri. La gol în plex. Dar mă izbesc câteodată niște emoții. Vin de după colț, mă pândesc și mă iau pe sus. Vin buluc peste mine. În mine. Mă copleșesc. Și atunci mă zgribulesc în mine și mă caut.

Mi-a lipsit România.

Mulțumesc pentru tot sprijinul acordat. Experiența trăită, unică și irepetabilă, îmi va rămâne veșnic întipărită pe retină.
Să vă fie bine, mi-e dor de voi!

LoveHugsPeace
>.<

Foto: Sophie Goyette