Dar Universul se încăpățânează să-mi dea… și eu nu mă mai încăpățânez să trântesc uși în nas, ba le deschid larg și fac și-o cafea. M-am liniștit, cel puțin asta simt în momentul de față… o pace interioară cum de multă vreme nu mi-am mai permis să trăiesc.
Nu mai am nicio întrebare și deci nu mai caut niciun răspuns. Pur și simplu mulțumesc pentru tot ce mi se oferă și pentru tot ce mi s-a luat.
HugsLovePeace
>.<
11 Comments
Sugar Queen
15 December, 2010 at 11:53 amMă refeream la piticugras. A scris că nu este minunat, iar eu am afirmat că este. :( Ca să nu mă înţelegi greşit..
Evergreen
13 December, 2010 at 4:19 pmSugar – desigur :)
Valetule – nu stiu daca am raspunsurile tale, dar pot incerca
ValetulDeTrefla
13 December, 2010 at 3:10 pmintrebari mai am eu.
tu mai ai raspunsuri?
Sugar Queen
13 December, 2010 at 2:28 pmPărerea mea. :D
Ceasuri. Asemeni cuvintelor şi ninsorilor « GENUNCHIUL LUMII
13 December, 2010 at 12:06 pm[…] Geo, Angela, Athe, Nea Costache, Manole, Cella, Gabi, Daurel, Rodica, Mirela, Karla, Geanina, Evergreen, Cati, Ion, Allia, Camelia, Dan, Aurora, Călin, Carina, Cristian, Bogdan, Dan, O tipă, Madi, […]
evergreen
12 December, 2010 at 10:09 pmpitic, sa stii ca nu duc lipsa de bere, pup
sugar, nici una si nici alta, poate fi acceptare
intj, se mai simplifica viata…da
ruxi, timpul le rezolva pe toate
hugs
piticugras
12 December, 2010 at 6:15 pmba nu suna minunat. suna a lipsa de bere.
Sugar Queen
12 December, 2010 at 2:51 pm„Pur şi simplu mulțumesc pentru tot ce mi se oferă şi pentru tot ce mi s-a luat. ”
Pentru tot ce mi s-a luat… Aş putea să numesc asta curaj sau nepăsare? Oricum ar fi, sună minunat.
INTJ
12 December, 2010 at 3:37 am@evergreen … totul e mult mai usor/simplu/frumos acum, nu? :)
@Ruxi … “travel light and you’ll get far” … iar “bagaj” mai usor decat amintirea nu exista. cand spunem “mi s-a luat” uitam deobicei ca exista si alte “interpretari”. doua exemple ar fi:
http://www.povesticutalc.ro/povesti-Povestea-arborelui-batran.html
Maestrul Zen Ryokan ducea o viata foarte simpla la poalele unui munte. Intr-o noapte, cand Maestrul era plecat, un hot a intrat in coliba sa, dar a descoperit ca nu era nimic de furat. Chiar atunci s-a intors Ryokan, care l-a surprins pe hot asupra faptului.
– Ti-ai dat multa osteneala ca sa ma vizitezi, i-a spus el. Nu as dori sa pleci cu mana goala. Te rog, primeste patura si ghetele mele, ca un dar din partea mea.
Uluit, hotul a luat darul si s-a furisat afara. Ryokan a ramas gol in fata colibei, privind cerul instelat si luna plina:
– Bietul om. Mi-ar fi placut sa-i pot darui aceste lucruri!
Ruxi
11 December, 2010 at 8:24 pmHm…mie mi-e greu sa multumesc pentru tot ce mi s-a luat…inca…
Fără să fiu patetică în vreun fel - Ziarul toateBlogurile.ro
11 December, 2010 at 10:03 am[…] Fără să fiu patetică în vreun fel Sat Dec 11, 2010 11:07 am Dar Universul se încăpățânează să-mi dea… și eu nu mă mai încăpățânez să trântesc uși în nas, ba le deschid larg și fac și-o cafea. M-am liniștit, cel puțin asta simt în momentul de față… o pace interioară cum de multă vreme nu mi-am mai permis să trăiesc. Nu mai am nicio întrebare și deci […] […]