Povești inspirate din fapte reale și trăiri imaginare

Despre întrebările care-ți rămân tatuate-n creier

Iubești un om. Omul nu te iubește înapoi.
Te chinui să-l faci să te iubească. El nu vrea. Ori nu poate.
Îl iubești și mai mult. Te uiți în fiecare zi în oglindă, căutând să-ți descoperi cele mai bune imagini.
Omul nu le vede. Le vede pe ale altora.
Și îți rămân întrebările alea: eu cu ce am greșit? unde? ce am spus aiurea? eu sunt un om urât?

Vine primăvara și vom suferi toți de romantism.
Încerc să supraviețuiesc fiecărei zile. Mă simt un om cu mintea epuizată și trupul abia reușește să se ridice din pat.
Dureri. Am aruncat toate pastilele. Nu le mai vreau!

evergreen andrei iruleSunt în perioada în care vreau să mă văd cu oameni, dar nu grămadă, ci pe rând. Să bem vin și să vorbim câte-n lună și-n galaxii. Ori să tăcem. Mi-e indiferent, doar să mă simt alături de cineva. Nu am chef să socializez și nici să fiu drăguță. Am chef să fiu așa cum sunt fără să menajez suflete.

Alergăm pe stradă și facem piruete. Ne e frig. Țipăm unul la altul, aducem în viața reală secvențe din filmul proaspăt filmat. Ne jucăm rolurile cu talent. Nu-s nici visătoare și nici femeia-trofeu, sunt o fată simplă și greu de iubit. Mă ții de mână. Te țin de mână. Aș vrea să te asigur că-ți voi rămâne mereu, într-o formă ciudată. Că n-am să te las, deși aș vrea să mă lepăd de tine. Dar lasă-mă tu. Nu poți, provoc dependență. Se lasă cu sevraj. Mai ținem minte ceva din ce-am strigat? Mi-ai zis să nu uit promisiunile. Ți-am zis că am încredere în cine ești. Mi-ai zis, ți-am zis… acum tăcere.

N-am mai fumat de două săptămâni. Uneori vreau să fumez, dar apoi realizez că nu mai face parte din cine sunt. Merg în continuare la sală. Nu mănânc carne, nu beau suc, nu mănânc fast food și sunt împotriva sistemului, nu urc cu scările rulante. Sunt autodisciplinată și urmez niște reguli. Câteodată am senzația că mă constrâng, că-mi lezez libertatea. E doar mintea care-mi joacă feste. Îmi plac regulile mele, mă fac să mă simt stăpână pe cine sunt.

Privesc în jurul meu și mă întreb care dintre oamenii ăștia mă va face să-l iubesc?
Câteodată aș vrea să pun capăt unor emoții sau momente exact ca-n film. Ultimul cadru, genericul, se aprinde lumina și plecăm la casele noastre. Numai că nu pot. Nu pot să pun punct și s-o iau de la capăt. Nu există un sistem de golire.

Nu mai vreau să fiu judecată pentru oamenii pe care i-am iubit, oamenii cu care mă culc, filmele pe care le fac/văd, ciocolata pe care o mănânc, berea pe care o beau, alegerile pe care le fac în viață. Nu mai vreau nici măcar să fiu întrebată despre asta. Vreau să plutesc în deriva proprie și să fiu lăsată să mă frământ. Sunt un om tulburat și nu intenționez să par fericită sau echilibrată atunci când nu-s.

Anul ăsta voi descoperi ceva măreț.

am început să visez marea.

scrieți-mi în continuare. despre voi. despre ce nu vă iese. despre iubire, timp. scrieți-mi că o să fie bine. că o să bem vin. că e soare.

love,

r.

 

foto

 

 

You Might Also Like

8 Comments

  • Reply
    Evergreen
    10 February, 2013 at 12:29 pm

    You get what you give, ouf. Iubirea nu e troc. Nu e cu egal intre emotii. Dar cautam sa facem asta din temaa, nu? Poti sa traiesti in trecut, adica, poti trai cum vrei. Doar ca la un moment dat va trebui sa-l accepti. Si poate vei capata alte sanse in alte vieti…

  • Reply
    Ragnar
    9 February, 2013 at 10:41 pm

    Bine! Aruncă-mi asta în faţă! Eu i-am ucis iubirea pentru mine. De ce nu m-ai lăsat să dau vina pe perfidul timp? :(
    Romantic? N-aş spune asta. Să iubești până când vei muri o persoană care nu va fi niciodată a ta și nu te va mai iubi… Asta este, mai degrabă, jalnic. Sau tragic, depinde.
    Vin pot bea oricând cu cineva… Sunt căsătorit. Imaginea de la avatar nu este doar aşa…
    Iar dacă mă înșel… Atunci de ce îmi ia câte două-trei ore să adorm? Şi de ce adorm mereu plângând? (Scuze. Un tip nu trebuie să admită aşa ceva.) Numai datorită melancoliei, a frustrării, a înfrângerii?
    Să-ți spun o poveste: eram adolescent și aveam o relație interzisă cu o roșcată. Interzisă, pentru că eram cam… rude. (Vezi? avatarul ăla nu-i degeaba, cum îți spuneam.) Apropo, acum mă deconspir și de ce am început inițial să-ți citesc blogul. Era mai demult, în era wordpress, scris la antet: “Roșcata cu fluturi în buzunare”. Ok, my bad. :D Continuu… Iar roșcata mea nu mi-a spus niciodată că mă iubește. Nici eu nu i-am spus ei. Am regretat asta aproape 20 de ani. Acum, trăirile dintre mine și Ea au fost mai fierbinți decât soarele. Crezi că o să-mi treacă vreodată? Am căzut din afurisitul de paradis. Şi știi ce a făcut ultimul care a pățit asta.
    Și, oricum, urăsc soarele.

    • Reply
      Evergreen
      9 February, 2013 at 11:54 pm

      Nu trebuie sa gasesti un vinovat, stii. Altfel, cred ca stii toate sfaturile care contin “impaca-te cu trecutul”. Si daca esti casatorit, femeia de langa tine nu merita toata iubirea ta prezenta? Ma rog, nu intervin… Stai in bezna, insa nu uita ca suntem si umbra si lumina.

      • Reply
        Ragnar
        10 February, 2013 at 12:30 am

        Ah, nu intervii, dar m-ai lovit cu întrebarea. :) Să zicem că la unele întrebări nu vreau să răspund.
        Bine, merită. Dar cine a zis că n-o iubesc? Cât despre “toată”… You get what you give. Kind of…
        Nu era: “nu trăi în trecut”? Unii dintre noi nu pot face asta. Poartă amara povară a trecutului cu ei. Măcinați de amintiri, de regrete… Oameni slabi, presupun. Stai! și eu sunt printre aceștia. Oh well…

    • Reply
      lorelei34
      24 December, 2013 at 7:57 pm

      Pai poate meriti sa traiesti cu regrete daca ai fost indecis. Singur recunosti ca tu i-ai ucis iubirea pentru tine.

      • Reply
        Evergreen
        25 December, 2013 at 10:12 am

        Lorelei, tu esti constienta ca-s femeie?

  • Reply
    Evergreen
    7 February, 2013 at 9:03 pm

    Nu timpul ucide iubirea, nu-l putem acuza de asa ceva. Cat despre tine si sentimentele tale. Ouf, e romantic sa spui ca poti iubi pe cineva pana la moarte, insa fiecare bucatica din tine se poate insela. Si se poate sa vina un moment cand soarele rasare si vei bea vin cu cineva potrivit care te va face sa tresari.

  • Reply
    Ragnar
    7 February, 2013 at 5:51 pm

    Vreau s-o urăsc, dar nu-mi iese. Dar urăsc faptul că timpul i-a ucis iubirea pentru mine, dar nu mi-o ucide și mie. Și mai știu că n-o va face vreodată. Simt asta în fiecare bucățică din mine.
    O să fie bine. Probabil… Într-o zi…
    O să bem vin. Ocazional… Separat. Cu alți oameni. Sau singuri. Dar soarele a apus deja la această oră.

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.