mangaierea ploii

    Cateodata m-apuca o nostalgie blegoasa si ma opun vehement. Stii? Uneori te opresti din drum si inevitabil intorci capul spre cele scurse odata cu timpul tau. Si-atunci te-apuca niste spasme launtrice si-ti vine sa urli. As urla si eu, acum, azi, dar mi se opresc strigatele-n gat. Mi-a stat bine in statut de "puternica". Mi-a stat bine pana am adunat cearcanele si oboselile si nemultumirile.

    Si se mai intampla sa te opresti si sa contempli o bataie a frunzelor si sa te ineci in amintiri si sa te sufoci cu ele. Ca un streang periculos ce te asteapta la cotitura. Unde sa mai fug? Unde sa ma mai ascund? Unde?

    Si apare acelasi sentiment de autoizolare. Nevoia, necesitatea, dorinta de a sta singura si de a-mi linge ranile. Nevoia de a nu mai explica nimanui ce-i in mine…si apare din nou sentimentul de neintelegere. Si ma simt tacuta si prinsa in mrejele unui prezent dur si prost.

    Azi am fost nostalgica. M-am trezit greu si aproape bolnava de mine.

   

Si totusi rasare in mine o raza de speranta…

Mi s-a facut un dor nebun sa stam de vorba…mi s-a facut un dor nebun de omul din tine …