eu si cu mine facem o pereche…

 am o parere proasta despre mine, dar intentionez s-o schimb. nu este frustrare. este o lipsa care imi macina ego-ul. uneori am impresia ca-s o inculta aruncata intr-o lumea plina de critici. n-am avut timp de lancezeala in fata cartii. citeam ce mi se impunea, poate si pentru ca nu mi s-a dat libertatea exprimarii. n-aveam timp de teatru, carte, filme…aveam de trait iubiri pasionale, copilarii duse spre excentrism, fanatism, teribilism…aveam nevoie de adrenalina, de risc si de nopti pierdute cu furii aruncate-n nepasare…o sticla de vodca sau de garrone, sau dupa buget ceva bitter. semne ce s-au sters cu buretele. a mai ramas berea, bautura ce-o consum si acu’ si are aceleasi efecte de la un pahar in plus peste masura.

ma bocesc ma. arat ca un emo kid cu berea-n mana si cu tigara in cealalta. dupa ce ma epuizez de ras imi vin d’ale mele. si tac. de obicei vorbeam. vorbeam pana adormeam sau dupa caz, imi boram matzele prin vreo straduta intunecata si ingusta. eu si boschetarii.

si am ajuns acu’ la o varsta oarecum “in varsta” si sed cu cartea-n brate si ma uimesc de cate poate sa-ti transmita un rand. de cand fac si cronica de carte pentru o revista m-a apucat si mai tare dragul. acu’s la Tolstoi. m-a pus pe ganduri, desi s-ar zice ca ” Despre Dumnezeu si om din jurnalul ultimilor ani” ar fi fost scris cand deja era senil si nu este la fel de bun ca celelalte capodopere. iata ca nu am citit altceva. inca o raita in anticariat. am o lista lunga cu romane pe care vreau sa le citesc.

merg la facultate si ma pregatesc de sesiune asemeni unui student care se respecta. pe dracu’. abia azi am cunoscut-o si eu pe profa de radio. ma, si ma bucur ca nu am fost pana acu’. la cum preda…iti ia tot cheful de invatat.

sunt atatea de spus. sunt atatea de facut incat nu stiu de care sa ma apuc mai intai. ma, dar macar ma iubesc oamenii. aia putini, dar ma iubesc ma si-s tare mandra cand ma gandesc ca am si eu acolo, ceva, pe cineva care se gandeste asa putin la mine. cu ce m-ajuta? cu nimic, practic, dar simt. se intampla sa simt o caldura in mine.

 traim intr-o societate pragmatica. ma inspaimanta rapiditatea cu care “pustii” isi traiesc sentimentele. pe cand la mine un sentiment dura si ani la ei intr-o luna e gata. si iubire si “indragosteala” si prietenie. nu se mai traieste la nivel sentimental. superficialitate. dungi, telefoane ultra super sofisticate, mess, net, tzoale -colantzi, fuste mini super impaietate, make up  etc

 cum ramane ma cu iubirea?

 cum ramane ma cu “intoarce si celalalt obraz”?

am ramas fara tigari (bani) si debitez…