Credeai c-am murit, neică?

     Ei bine, nu! Cît am stat deoparte am tot căutat chestii pe net. M-am amuzat în continuare cu Pitzi şi cu Cocalarii şi am găsit chestii interesante pe ici pe colo.

Mno, nu-s încă aşa convinsă că am să renunţ la ceea ce-i al meu şi nici nu mai pun la suflet mizeriile unora.

    M-a deprimat meciul de aseara, că l-am urmărit cu fetele şi am ţipat şi am înjurat şi am promis că le fac cîţiva copii jucătorilor numai sa dea şi ei un gol. Nimic!

    Citeam zilele astea pe unul dintre marii bloggeri (mie personal nu-mi place că-mi pare cam porc, dar are influenţă domne şi le-o cam trage unora) – deşi eu nu prea cred in ierarhia asta – cum să faci ca dintr-un blog mic să te faci unul mare. E dificil. E un drum anevoios. În orice caz, m-am documentat şi eu să nu mor fără cunoştinţe. Iar chestia cu lasă-ţi comentarii şi încearcă schimb de linkuri mă amuză – comentez şi eu cu cap… schimb de linkuri am făcut, dar nu l-a intenţia mea…

    L-am regăsit pe Subiectiv şi m-am bucurat să-l văd aproape la fel – îmi amintesc şi acum că m-a dat pe spate cînd a zis că m-a votat sau (propus) pe mine pentru nu mai ştiu ce concurs de bloguri la categoria cel mai bun blog personal… Mie mi se pare că Subiectiv e tare!

    Aştept să mă sune aştia de la bancă şi să nu-mi dea creditul şi să-mi cumpăr tricicleta aia electrică. O să fiu mai mult decît ecologică.

    Aici puteţi vedea pozele din teambuildingul cu Brainienţii. Nu vă speriaţi de costumaţiile noastre – am avut petrecere cu tematică … cocalari şi piţipoance. Alexa a luat locul I la Pitzi şi sunt tare mîndră de ea.

    M-am tot gîndit la viitor. O să fac ceva în privinţa asta…a viitorului.

 

    Am şters un blog vechi, dar spre uimirea mea cei de la weblog nu au opţiunea sterge blogul. Aşa că am luat însemnările pe rînd şi am tot dat reset blog. Ceea ce e într-un fel bine că dacă mă apucă nebunia s-ar putea să dau delete fără să clipesc şi apoi să mă jelesc vreo două zile şi două nopţi.

 

    De cîte ori ne certăm visez cum îmi fac bagajul şi plec în Londra sau în Helsinki. Şi acolo m-aş regăsi.

    Am trecut pe la Dragoş Tuţă şi mi-a plăcut ceva. Mi-au plăcut intro-urile de la fiecare categorie, Morar a fost genial si Placebo pe backround a dat al naibii de bine.

    Aştept să vină colegul meu Vlad. E la Cannes. Probabil se distrează de toţi banii.

 

    Încheiere (Marius nu te supăra pe mine, dar vreau să spun asta rîzînd – aştept însemnarea promisă)

Marius şi cu Lexi stau într-un copac şi se P U P Ă. Idiotic, nu?