mad world

am întins mâna spre tine și până să te înhaț ți-ai și văzut de drum. ducă-te, mi-am zis. n-ai niciun rost. pesemne nici n-ar fi trebuit să apari, dar am aruncat un ochi galeș în bobii bunicii și-am stricat orânduirile destinului. ducă-te, pun pariu pe orice că e mai bine așa!

retrag mâna și parcă durează o veșnicie. e răcoare afară, dar în mine-i toropeală. aerul e sleit în depărtări și cerul atârnă greu, înecăcios, prea aproape de orizont. și parcă aș rupe frunze și le-aș fărâmița între degete. gest inutil de omorât doi timpi din trei mișcări.

nu am timp. și lumea asta nebună m-a acaparat complet. iar eu tânjesc să șed în căruță, sub via din ogradă, într-o toridă zi a lui cuptor și să mănânc aguridă până mi se strepezesc toți dinții.