Capcana parentingului modern

BAI, am cazut si eu prada lectiilor de parenting. De la cum sa te adresezi, cum sa lauzi, cum sa pui limite, cum sa il culci, cum sa tragi un part. M-au spart! Exista o groaza de metode, iar in voga e acum educatia cu blandete, un concept relativ nou (cred), care pare simplu, dar nu e.

Banuiesc ca evolueaza metodele astea, cum evolueaza trendul pe bolile mintale. Nu stiu daca ati observat, dar periodic avem cate o bubuiala. Acum niste ani aveam toti ADHD, apoi bipolari, anul trecut cred ca a fost anul borderline, iar anul asta am auzit de cel putin 25 de ori termenul de narcisic. Ba, mi s-a zis si mie ca as fi, dar am alte valente, din alt spectru si voi dezvolta cand ma dumiresc si eu.

O sa revin totusi la ce ma framanta…

SA NU REPETAM GRESELILE

In goana asta dupa lectii de viata si mai ales din frica/nevoia/aroganta de a nu repeta greselile alor nostri, de a oferi copilului ce nu am primit noi, dam rateuri. Ca in loc sa ne uitam la copil si sa incercam sa ne conectam cu el, pur si simplu, sa ne conectam la nivelul lui nu cum ne imaginam noi ca ar trebui, ne gandim ce a mai zis nu stiu care psiholog in nu stiu care webinar.

Nu ma intelegeti gresit, ador informatia si ma bucur ca exista oameni care ne trag de maneca, ca se scriu carti si au loc conferinte despre cum ne influenteaza traumele din copilarile, despre cum putem evita sa le dam la temelii inca de cand sunt mici, despre toata transformarea care vine la pachet odata ce faci sexul ala neprotejat.

Sustin cursuri gratuite oferite de institutiile statului pentru toti viitorii parinti, ba, daca nu ar suna ca dictatura, i-as obliga pe viitorii parinti sa vina la cursuri de prim ajutor si cursuri basic de parenting si daca nu vin, nu primesc indemnizatiile alea de ajutor. Nu alea lunare, sunt altele extra. Adica as incerca o mobilizare, dar e un alt topic si o sa mi se spuna ca mamele din zone vulnerabile numai la asta nu se gandesc, pot sa inteleg, dar tot ar fi ceva in plus fata de NIMIC.

MERGE LA ALTII, EU CU CE GRESESC

Desi inca de cand nasti afli ca toti copiii sunt diferiti si fiecare e unic si irepetabil, nu ai cum sa nu te intrebi de ce Giculica e calm, doarme 8 ore legate si nu musca sau nu se tavaleste si al tau pare posedat. Bineinteles ca nu poti sa dai vina pe copil, ca na, e copil, nu stie, e clar ca e de la tine. Si ii pui pe aia sa iti explice cum sa in 10 pasi, aplici si nu se intampla la fel, ca nu merge la fel la toti. Si in loc sa te gandesti asa, iti torni cenusa-n fund si in cap ca e gresit tot ce faci tu ca parinte.

DACA A ZIS X, ATUNCI APLIC

Ajungem sa aplicam orbeste niste teorii bazate pe niste studii, care se fac pe niste copii din tari diferite. Ca si cu cremele. Ma dau cu crema din Coreea de Sud ca ai vazut ce ten au fetele alea. Pai, bine, dar hai sa testam cremele alea pe pielea romaneasca si vedem daca se potrivesc.

Acum nu zic ca termenii generali nu se aplica, dar poate modul in care se aplica difera. Pentru ca pot sa inteleg ca suedezii sunt mai chill cu copiii lor.

Imi imaginez ca o buna parte din ei au fost tratati cu respect la randul lor, dar la noi, abia acum apar generatiile in care copiii chiar sunt tratati ca oameni si nu ca extensii ale parintilor, obiecte de falit pe la evenimente sau metode de a multumi societatea (parintii si rudele si doamna de la aprozarul din colt).

Plus, pe langa cele de mai sus, vorbim de un nivel de educatie, inteligenta emotionala, calitatea vietii, nivelul de stres bla bla bla etc, sunteti destepti si va prindeti de idee.

In concluziile mele personale

Toata inundarea asta cu teorii si metode mi se pare o capcana. Aud ca trebe sa contii emotiile copilului, sa fii ferma, dar blanda, sa pui limite, dar sa nu le depasesti, sa fii mereu calma si echilibrata, sa ii respecti dorintele, sa ii repeti actiunile cu formulari pozitive, nu negative… sa sa sa sa sa…

BOSS, NU SUNT ROBOT.

Incerc sa fiu toate astea de mai sus, dar ma jur pe baxul de estrella (damm, nu galitia ca nu suntem pagani) ca nu-mi iese. Dupa care ma simt vinovata ca sunt o mama proasta. Dupa care ma enervez ca ma gandesc ca sunt o mama proasta, caci sunt EFECTIV o super mama si sotie si femeie si regizor si tot ce mai vreti voi, ca uite-asa, am decis sa ma comport frumos cu mine insami, dupa care ma gandesc ca e tiroida Hashimoto de vina, nu sunt eu, dupa care… intelegeti voi.

Concluzii partea 2

Sustin educatia cu blandete (orice ar insemna ea), dar care vine in ritmul si in armonia familiei. E imposibil sa iei niste teorii si sa le pui in practica si sa iasa cum ne imaginam noi sau cum au scris niste psihologi. Uitati-va ce a facut comunismul. In terorie, uau, in practica vedem cu totii.

Eu va doresc sa va educati copiii cum puteti voi mai bine. Si daca nu-i bateti, nu-i pedepsiti pe coji de nuci, nu-i umiliti si le mai si validati emotiile, va jucati cu ei si ii pupati si dragaliti, cred ca sunteti ok.

O zi cat mai buna,