Inaugurez casa nouă alături de Hector (paharul de vin) și câteva țigări marlboro cumpărate cu ultimii bani, dar să nu ne plângem că nu e cazul.
Tăcerea de după
Fumez și beau. Beau și fumez. Dar așa suntem noi artiștii, căutăm răspunsurile unde nu trebuie – sunt doar ironică.
– sunt pe eșafodul vieții mele și tu-mi ești călău – auzită în seara asta, reținută.
Mi-e gol, cumva. Incertitudinea existenței tale mă dezamăgește. Aveam așteptări prea mari.
Greierii cântă. Probabil șed cuminți în cimitirul pe care-l am ca priveliște. Își văd de treaba lor, îmi văd de treaba mea.
Paradoxal, m-am obșinuit cu lipsa ta și totuși o simt acut în plex.
Nu (te) înțeleg
Sunt un om debordant de sincer. Nu mi-e teamă să cer, deși trăiesc tensiunea răspunsului. Mă ghidez după certitudini. Par un om cerebral. În afara cercului sunt lucidă, în interior îmi pierd abilitatea de a lovi cu putere, chiar dacă mi-o ridici la fileu.
Azi mi-am pus o rochiță scurtă. Pentru tine. Tu n-ai fost. Deci pentru mine.
Aș vrea să dispari de pe retina mea
Invidiez oamenii care se bucură de ce au. Așa. Pur și simplu. Oamenii care se mulțumesc și care nu aleargă dintr-o extremă în alta. Și oamenii care se pot focusa la comandă. Care-și pot îndrepta atenția spre altceva. La mine funcționează împreună. Oamenii care se privesc în oglindă și care-și zâmbesc, mulțumiți de ceea ce sunt.
Și deși mi-e bine cu tine, mi-e al dracului de rău fără
Dacă mă întrebi acum, fix în momentul ăsta, ți-aș recunoaște că-s amețită. De viață, de alcool, de vară, de greieri. Dacă mă întrebi acum, fix acum, dacă te-aș vrea, aș spune că nu știu. Aș plasa un zâmbet fake de messenger și aș fugi la culcare. În perna mea aș spune discursuri întregi în care să-mi susțin cauza. De fapt, rămân un zâmbet trist într-o dimineață de vară.
Nu uit că toate trec. Nu uit că fix momentul ăsta își va pierde valoarea, ceea ce mă bucură nespus, dar momentan n-o pot arăta.
Scot fluturii din buzunare pentru a mia oară. Mă cred liberă în propria-mi captivitate.
Dormi cu brațele încrucișate, de parcă ai purta o luptă. Zâmbesc. Mi-e teamă să te privesc. Dormi ca și cum n-ai dormi. Îmi ești drag și ce ciudat, că peste niște timp, o să-mi fi indiferent…
hugslovepeace
>.<
6 Comments
Ionouka
8 August, 2011 at 9:44 amPtii, sa-ti fie de bine!
ben
8 August, 2011 at 9:07 ambine am venit!
(că Rox nu-i acasă, da’las’că vine ea…)
Evergreen
8 August, 2011 at 7:31 amMultumesc, va astept pe la mine :p
Liz
8 August, 2011 at 5:43 amgenial nume, Evergreeno! Yes, you rule, indeed!! Felicitari. Happy housewarming!
livium
8 August, 2011 at 4:39 ambine te-ai mutat, zic!
George
7 August, 2011 at 11:36 pmNice one… meriti un >:D< :P