Există un moment când te trezești în fața unui zid foarte înalt și foarte lung. Și pe partea cealaltă este omul iubit. Știi că e acolo, vibrezi odată cu el, dar nu ai nicio șansă să ajungi la el. Și stai. Nevăzându-l, nevorbindu-i, doar intuiești ce simte, ce gândește, ce caută. Și el la fel. Te hrănești cu promisiunile că totul se va sfârși cu bine (deși sfârșit – bine nu merg împreună) și începi să zgârii zidul. Speri că până termini tu de dărâmat celălalt e tot pe partea cealaltă. Ba, mai mult, sapă deodată cu tine. La unison.
Erați cei mai buni împreună!
După o vreme ajungi pe partea cealaltă de zid. Istovit. Chinuit. Golit. Plin de nevoi și de doruri. Nici țipenie de om.
Te uiți. Nicio încercare de a ajunge la tine. Nimic. E gol. E un câmp imens, luminat, verde și proaspăt. Dar un câmp pustiu. Intact. Neatins.
Omul ăla la care credeai tu că ești cel mai bun te-a părăsit. Intuiția te-a trădat. A rămas gol.
Înveți să devii cel mai bun la goluri.
Se termină timpul. E înghițit de ambiții false.
5 Comments
Daniela
29 May, 2018 at 1:37 pmNu te cunosc personal, dar pare ca esti genul ala de persoana/ prietena care se plange intr una fara sa faca nimic pentru a iesi din situatia in care e. Sau cel putin asta transmiti. Vampir energetic cum s ar spune :) Sper sa ma insel. Cand vad ca ai postat ceva, prima reactie e: uite fata, iar se plange asta. Sorry, dar asta transmiti :(
Evergreen
30 May, 2018 at 7:53 amhehe. pai, poti sa nu mai citesti :)
Vavona
15 December, 2014 at 12:20 amFain si clipul, asociat textului.
Vavona
15 December, 2014 at 12:19 amBun, thumbs up! Viata pe scurt, si cu toate astea eu vad ceva in pustiul acela de dincolo de zid. In fine, chiar si la tine este totusi un camp luminat.
Evergreen
15 December, 2014 at 11:00 am:)