mă îndeamnă wpu. şi ce să scriu? habar nu am. nu mai am nimic de zis că mi se învîrt toate în cap şi nu ajung în degete. şi nici nu…
povesti
-
-
N-am crezut vreodată c-am să scap de trecut. El care revenea poftit sau nepoftit, în diverse forme: amintiri, miresme, persoane, cuvinte aruncate în colţuri. Şi îmi smulgeam pîntecele în strigături afurisite.…
-
Zilele astea se nasc cele mai frumoase poveşti. Cadrul este perfect: nopţi călduroase cu aromă de tei, ceasuri tîrzii petrecute prin baruri, pe bulevarde obscure, pe străzi tăcute. Se mai simte…
-
Noi nu întinerim şi nici nu ne naştem învăţaţi şi nici nu recunoaştem regretele şi nici nu alergăm cu braţele deschise spre lume, în lume. Sau spre iubire. De aia mulţumim…
-
M-am hotarat! Nu-i mai amplific nici un gest, gand, grimasa sau cuvant. M-am hotarat sa nu-i mai numar calitatile si sa nu-i mai urmaresc defectele. M-am hotarat s-o accept asa…
-
Totul se misca, dar parca sta pe loc. Nu se mai invarte nimic, nu mai exista un Univers care sa ma scoata din transa, nu mai exist eu si incet-incet dispare…


